Am rămas dator cititorilor noştri cu două explicaţii. Prima ar fi legată de faptul că, joia trecută, nu am ieşit cu „Bârfa” pe piaţă – mă refer la publicaţia tipărită pe hârtie şi care se vinde la chioşcurile de presă, pentru că pe net ne-am văzut de ale noastre în continuare, dar mai ponderat. Motivul acestei abţineri din partea editurii noastre e unul simplu. Ca nişte buni creştini (ortodocşi) ce suntem, am considerat că, în perioada dintre săptămâna mare şi cea luminată a Sfintelor sărbători de Paşti, nu se cade să bârfim. Sunt altele mai bune de făcut, cum ar fi să ne abţinem de la pălăvrăgeală, să mai postim cu gândul sau cu fapta şi eventual să mai iertăm din păcatele semenilor… Bineînţeles că nu o să ne amăgim prosteşte cu gândul că de-acum gata, ne-am smerit cu toţii la grămadă şi că o să fim anul ăsta mai breji decât în cei precedenţi, dar încercarea de a fi mai puţin isterici, sau mai puţin curve puse pe scandal, măcar o dată în 12 luni, cred că merită din plin acest efort. Dumnezeu iubeşte oamenii şi-i iartă de păcate deopotrivă dacă şi aceştia la rândul lor învaţă să ierte. Aşa că ne-am abţinut. Ce simplă şi ce frumoasă ar fi viaţa dacă am trăi într-o lume în care oamenii s-ar iubi aşa cum şi-a dorit Mântuitorul, fără a se mai vinde unii pe alţii, pe doi arginţi, precum a făcut Iuda cu Învăţătorul lui!

***

Din motive personale, nu am mai apucat să-mi scriu editorialul şi aceasta ar fi a doua explicaţie cu care am rămas dator cititorilor mei. A trebuit să plec din ţară şi să plătesc medicii care au operat-o pe soră-mea, Drăguşanu Mirela, respectiv asistenta de la Penitenciarul Iaşi, scoasă mai mult moartă decât vie de sub roţile tramvaiului cu pocinogul de la Fundaţie, din 21 martie, când un om a fost omorât, alţii au fost băgaţi în spital şi mai multe autoturisme au fost distruse. Ca să nu o lungesc, sunt recunoscător că autorităţile locale împreună cu conducerea RATP Iaşi au înţeles gravitatea situaţiei în care se afla Mirela Drăguşanu şi au pus la dispoziţie fonduri importante pentru recuperarea ei. E mare lucru în aceste vremuri de balamuc fiscal să pui mai presus viaţa unui om decât liniştea unor birocraţi! În momentul de faţă, pacienta e departe de a fi recuperată, dar conform estimărilor medicilor care au operat-o va putea merge pe propriile picioare şi va fi, cât de cât, un om normal.

***

Ciudat, ca să nu spun inuman, e faptul că tocmai Casa de Asigurări de Sănătate – instituţie creată spre a purta de grija oamenilor aflaţi la ananghie cu sănătatea – a refuzat să plătească spitalizarea Mirelei Drăguşanu, deşi aceasta a lucrat, fără întrerupere, din 1987 şi până în prezent, şi şi-a plătit la zi contribuţia la CAS. Practic, femeia a tot dat bani iar când a avut mai mare nevoie de ei a trebuit să se împrumute de la prieteni pentru a-şi plăti operaţiile. Or, aşa ceva e anormal! Conducerea OPSNAJ, dar şi Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate au căutat cu lumânarea tot felul de motive pentru a nu da bani ca să salveze de la invaliditate pe viaţă (în sensul imobilizării definitive la pat) un contribuabil corect, care şi-a plătit dările cu precizie de metronom! Aşa că voi declara pe înţelesul tuturor: „CNAS şi Casa OPSNAJ sunt nişte structuri mafiote în care milioane de români bagă bani, ca nişte tâmpiţi, în speranţa că, la necaz, cineva se va ocupa şi de sănătatea lor. Total greşit! Veţi alerga, ca nişte muşte fără cap, de colo-colo şi veţi da şpăgi la doctori şi asistente până vă va curge sânge din nas. Vă recomand o asigurare la popă, măcar acolo aveţi siguranţa că de o lumânare aprinsă şi o slujbă tot veţi avea parte. Asta cu condiţia să nu vă sinucideţi, că atunci pică şi asigurarea pentru ultimul drum!

***

Teoretic, aceaste structuri mafiote numite CNAS şi OPSNAJ – pe care le voi da în judecată (nu că aş spera ceva despăgubiri de la ele, dar măcar să le arăt cu degetul) – ar trebui monitorizate de cineva, dar văd că nimeni nu se ocupă de ele. Există, spre exemplu, o Comisie de sănătate în Camera Deputaţilor, în care Iaşul are nu unul, ci trei reprezentanţi: deputaţii Petru Movilă, Tudor Ciuhodaru şi Cristina Dobre. Faceţi oameni buni ceva, luaţi-i la puricat, că prea mulţi bani înghit casele astea şi nu am auzit încă pe nimeni să spună că a văzut ceva de la ele!