Vine vremea pentru fiecare, mai devreme sau mai târziu, să facă pasul ăla de la care toți prietenii vor să-l tragă înapoi, dar către care el se încăpățânează. Nimeni nu va ști vreodată ce-i apucă pe toți sau aproape pe toți, dar majoritatea oamenilor ajung să se căsătorească. Act care, deși vechi de mii de ani, este și el supus schimbărilor aduse de comtemporaneitate. Neschimbat rămâne obiceiul de a face nuntă, nu atât pentru a împărtăși bucuria cu ceilalți, cât pentru a-i jumuli de niște bani pentru luna de miere, casă, maşină etc. Ultima fiță în domeniu e așa-numita „nuntă de probă”. Ce mai e și asta?
Afacere sigură
De fapt, nu e chiar fiță, decât văzută de-afară. Altfel, e mai degrabă pragmatism. Cândva, pentru restaurante, nunțile erau o afacere sigură. În tot orașul erau doar câteva săli și era bătaie pe ele. Greu prindeai loc liber și nu prea aveai posibilitatea să comentezi. Plăteai meniul cât ți se cerea, iar pe urmă te mai trezeai ca ți se trece în notă și plata chelnerilor sau chiar curentul electric consumat. Nu-ți convine? Hai să vedem unde gasești altă sală liberă.
Schimb de roluri
Între timp, lucrurile s-au schimbat. Ca afacere sigură ce era, organizarea de nunți a atras tot mai mulți investitori, iar săli de nuntă au apărut în toate colțurile orașului. Concurența a dus întâi la scăderea prețurilor și la eliminarea mârlăniilor de pe notele de plată. Nu a fost de ajuns. Numărul nunților a scăzut treptat, pe măsură ce scădea și populația tânără și se adâncea criza. De vreo 4-5 ani, bătălia nu se mai dă între viitorii însurăței pentru o sală liberă, ci între săli libere pentru o pereche dispusă să cheltuiască. Și așa au apărut nunțile de probă.
Meniu standard
Ideea e simplă. Viitorii miri sunt invitați să participe la un simulacru de nuntă organizat de câte un restaurant. Vii, vezi sala, vezi cum arată ringul de dans, cam ce cântă orchestra, cum e meniul sau servirea și orice alt detaliu te-ar mai putea interesa. Pentru viitorii miri, e o posibilitate de a face o comparație între săli. Cum sunt la început și încă se topesc unul în ochii celuilalt, trec cu vederea faptul că distracția se plătește. Practic, plătești un meniu standard de nuntă, adică 100-150 de lei. În fond, oricum îți scoți viitoarea consoartă în oraș. Numai bine, împuști doi iepuri dintr-o dată. O faci fericită și îți faci și documentarea.
Colac de salvare
Pentru restaurante, nunta de probă e un colac de salvare. Ce faci dacă ai o seară liberă, într-un sezon mort? Faci o nuntă de probă. De regulă, se organizează vinerea. Oricum trebuie decorată sala pentru nunta programată sâmbătă, nu? Cu această ocazie, dacă vin suficient de multe cupluri, restaurantul încasează cât la o nuntă adevărată. Adică toată lumea este mulțumită. Mirii compară, restaurantele își vând marfa, iar chelnerii își încasează bacșișul.
