Ultima campanie electorală pentru alegerile locale a adus ceva nou față de cele anterioare. Poate și pentru că în 2012 USL era pe un val de popularitate imens, încât niciun partid nu putea visa să-l oprească, nu am mai avut parte de campania tipică „Ești un hoț”, „Ba tu ești”. Sau, mă rog, n-am mai avut parte doar de astea. Pentru prima oară s-a vorbit și de un proiect de oraș și de județ, de strategii pe termen lung. Un fel de „Avem un Iași, ce facem cu el?”. S-a vorbit de un Iași al evenimentelor, un Iași al imaginației, un Iași pol agroindustrial sau un Iași – destinație a turismului medical. Despre acest ultim proiect de oraș vom vorbi și noi acum. Nu de alta, dar dacă auzim iar subiectul în campania viitoare, să știm despre ce e vorba, nu să leșinăm de entuziasm sau să înjurăm, decât în cunoștință de cauză.

Argumente
Turismul medical înseamnă efectiv ce sugerează numele. Oameni înstăriți din alte țări, grijulii totuși cu banii, ar veni aici să se trateze de diverse boli care i-ar ruina la ei. Argumente pro ar fi vreo câteva: Iașul găzduiește o universitate de profil care scoate anual sute de cadre medicale suficient de bine pregătite pentru a fi acceptate oriunde în lume. Apoi, avem spitale cu toate specialitățile posibile. Doar transplanturi de inimă sau de ficat nu se pot face la Iași. Orașul nostru este oricum destinația finală a sute de ambulanțe care aduc anual mii de pacienți din toată Moldova, deci ideea în sine este deja aplicată, chiar dacă doar la scară regională. Și totuși, încă nu s-au năpustit occidentalii să-și caute sănătatea prin saloanele spitalelor ieșene. De ce?

Lipseşte promovarea
Motive sunt multe. Unele pot fi rezolvate local, altele ne depășesc. O problemă, de exemplu, este faptul că România însăși nu prea este o destinație de turism medical consacrată. Culmea, multe țări în curs de dezvoltare sunt căutate de pacienții străini. Și nu credem că țări precum Iordania, Cuba sau Costa Rica au medici mai buni și condiții mai bune decât am putea asigura noi. Doar că ne lipsește exact ce au ei: promovarea ca o astfel de destinație. Strategia națională în turism nu are și această componentă. În Mexic funcționează o adevărată stațiune dedicată turiștilor pe caz de boală și i se face reclamă mai ceva ca plajelor și paharelor de tequila. Un site de profil prezintă atât serviciile medicale asigurate, cât și obiectivele turistice din zonă, ca să nu stai să te uiți la tavan în perioada de recuperare. Or, în România noi cunoaștem puține agenții specializate pe turism medical, iar acestea oferă mai degrabă servicii medicale românilor în străinătate, până în Mauritius și Bolivia, decât invers. Deci, cu promovarea stăm prost.

Trei direcţii
În 2013, doar vreo 20.000 de străini au vizitat România în căutarea sănătății, conform statisticilor oficiale. Ce au căutat aceștia? În principal trei specialități: stomatologia, chirurgia estetică și tratamentele balneare. Ultimele două, am zice noi că sunt căutate pentru că înainte de 1989 erau promovate pe plan extern, iar Gerovitalul Anei Aslan era o marcă arhi-cunoscută. Dintre aceste trei specialități, doar chirurgia estetică este într-adevăr bănoasă. La stomatologie, materialele folosite la noi sunt importate, diferența fiind făcută de costul manoperei, mult mai mici decât în Vest. Doar că asta nu asigură decât un flux oarecare de clienți, nu și un profit care să pună în mișcare măcar un oraș. Iar în ceea ce privește tratamentele balneare, Purcica noastră, săraca, mai are mult până să se poată compara măcar cu Techirghiolul sau Băile Felix, darămite cu Baden-Baden sau Vichy.

Alte zone
Bani frumoși mai pot veni din transplanturi și chirurgia oncologică. Doar că sunt specialități pretențioase, iar școala românească nu este încă recunoscută pe plan mondial. Or, nu se duce nimeni să-și schimbe ceasul sau pateul într-o țară de care abia dacă a auzit. Și chiar dacă ar face-o, ghinion, că nu ar ajunge în dulcele târg. Iașul nu este acreditat pentru astfel de transplanturi, chirurgii noștri neavând încă destule cazuri în mână.

Legislaţie greoaie
O problemă este și legislația noastră, prea puțin prietenoasă cu ideea de turism medical și însuși sistemul medical în ansamblu. Spitalele de stat nu pot tăia facturi pacienților, fie ei și străini, pentru că în principiu li se decontează serviciile de către Casa de Asigurări de Sănătate. Iar spitalele private sunt abia la început. În privința unităților de stat, mai avem încă de lucrat la modernizare. În plus, procedurile deosebit de greoaie pentru investigarea și condamnarea unui caz de malpraxis nu este de natură să ne facă mai atrăgători pentru străini. Dacă un chirurg român își uită bisturiul în pacientul străin, ăla moare de bătrânețe până ajunge să primească despăgubiri pentru malpraxis.

Dă cu minus
Așa că, până la schimbarea legislației noastre, până își fac medicii noștri mâna, până ne mai reparăm spitalele și până mai învățăm să ne lăudăm peste granițe cu ce știm totuși să facem, Iașul nu are altă variantă decât să se mulțumească cu turiștii medical din restul Moldovei. Or, aceștia, departe de a aduce bani la Iași, mai tare îl secătuiesc. Decontările între Casele județene de asigurări de sănătate se fac greu. În plus, ele se fac la sume standard, la tarife medii. Or, la Iași ajung cele mai grave cazuri, a căror rezolvare costă mult peste ce plătește Casa din județul vecin. Deocamdată, turismul medical la Iași dă cu minus.