Diana Ştefănescu este de departe cea mai frumoasă actriţă originară din Iaşi, care a reuşit prin forţe propii să-i cucerească pe oamenii de film din Vest. Artista mărturiseşte că încă de mică a avut o sensibilitate aparte pentru filme
„Când eram mică, 12 ani mai exact, ţin minte că tata m-a pus să scriu ce vreau să devin atunci când voi creşte. Am scris că vreau să fiu în filmul <Dirty Dancing>. Atât de aprigă era dorinţa mea, încât atunci când rămâneam singură interpretam personajul fetei, Jeniffer Grey până la epuizare. Apoi tatăl meu mi-a zis ceva care mi-a marcat viaţa: <Tăticule, tu vrei să fii actriţă? Atunci spune zi de zi, din acest moment “Voi fi actriţă”, şi asta vei deveni>. Apoi am facut o pasiune pentru “Pretty Women” şi, la fel, interpretam personajul Juliei Roberts până la epuizare. În timp, mi-am dat seama că făceam acest lucru cu personajele care îmi plăceau mie cel mai mult. Filmele au fost ca un magnet pentru mine”.
Diana este protagonista thriller-ului psihologic „Statue Collector”, un film care v-a apărea în acest an. Viaţa unui actor este, în viziunea Dianei, o continuă provocare
#gallery-1 {
margin: auto;
}
#gallery-1 .gallery-item {
float: left;
margin-top: 10px;
text-align: center;
width: 33%;
}
#gallery-1 img {
border: 2px solid #cfcfcf;
}
#gallery-1 .gallery-caption {
margin-left: 0;
}
“Eu fac parte din acea categorie de oameni care au avut noroc în viaţă, să facă ceea ce îi place. Ca şi actor nu îţi alegi mereu rolurile pe care le interpretezi. Tocmai de aceea, pentru avea succes trebuie să poţi juca orice şi să îţi placă provocarea de a te transpune, de a da viaţă unor noi personaje. Profesorul meu, Adam Kelly, îmi dădea sarcini precum să cerşesc în plină stradă, să dorm pe jos în staţia de metrou, să cânt tare pe stradă, să nu mă spăl şi să nu-mi schimb hainele preţ de 3 zile. Aceste experienţe m-au lecuit de orice fel de inhibiţii vizavi de faptul că eu eram obişnuită să arăt bine în permanenţă. În faţa camerei nu trebuie să-ţi pese cum arăţi, dacă plângi sau dacă ţipi. Este uman să nu fii perfect…”.
De aceea, poate ieşeanca noastră este un om sensibil cu preocupări normale:
“Trebuie să recunosc că sunt cinefilă. De asemenea, iubesc să scriu despre anumite stări prin care trec sau am trecut. Nu pot să neg că sunt înnebunită să călătoresc, mai ales spre ideea de a cunoaşte. Colecţionez magneţi de frigider, suveniruri de pe oriunde merg şi cumpăr DVD-uri cu zecile. Pot spune cu falsă modestie că am în jur de 2000. Pe de altă parte, am un cult pentru yoga”.
În ultima perioadă Diana a locuit în Danemarca şi Montreal, alături de părinţii săi, iar ideea de a reveni în Iaşi pentru totdeauna e departe de planurile sale:
“Definitiv nu m-aş întoarce în Iaşi, dar pentru familia rămasă acolo mă întorc în permanenţă. Este locul unde mă încarc pozitiv cel mai mult. Iubesc Iaşul foarte tare. Locurile copilăriei îmi aduc cele mai sincere zâmbete”, adaugă actriţa.
