Plasată cumva în umbra mai cunoscutelor Anamaria Marinca sau Cosmina Stratan, laureate la Cannes, actriţa ieşeancă Olimpia Melinte are parte de un an 2016 cu adevărat exploziv, fiind distribuită în nu mai puţin de patru filme: „Proiecte de trecut”, „Perfect sănătos”, „Herman: The man behind the terror” şi „Selfie 69”. Totuşi, Olimpia se poate mândri cu o nominalizare la Premiile Goya din 2014, pentru un dublu rol în pelicula Canibal. Mai multe despre proiectele şi frământările artistice ale Olimpiei, aflăm din jurnalul său parfumat.
- Ce chestie, pentru rolul din Selfie 69 a trebuit să mă îngraş cu zece kilograme, pentru că aşa i s-a năzărit regizorului. Acum, evident, va trebui să dau jos, drept pentru care deja am început o cură de slăbire pe baze de legume. Problema e că, nu ştiu cum se face, dar, ori de câte ori mă apuc să curăţ cartofii sau să tai varza, o fac pe un afiş al filmului Canibal. Şi, normal, îmi aduc aminte de orgiile culinare de pe platouri, la care trăgeam şi câte şapte duble, aşa că mă apucă un dor de carne ceva de speriat. Unde mai pui că pe uşa frigiderului am şi un magnet cu figura lui Anthony Hopkins în Hannibal Lecter. Ei, cum să mai mănânci sparanghel în condiţiile astea?
- Mai stau câteodată şi meditez aşa, la ce blagoslovit a fost Iaşul cu actriţe şi fotomodele de succes. În primul rând, eu, apoi Marinca, Stratan, Bârlădeanu, Catrinel Menghia etc. Mă rog, or mai fi şi alte fete, cum e Laura Cosoi, dar, fie vorba între mine şi acest jurnal, nu e suficient să fi jucat în serialul La bloc ca să te consideri actriţă. Chiar mă gândesc să înfiinţez un club al vedetelor ieşene remarcate în cinematografie, unde să ne petrecem cât mai plăcut puţinul timp liber pe care-l avem la îndemână. Eventual, să practicăm mici jocuri de societate inspirate din rolurile noastre de succes. De pildă, de-a v-aţi ascunselea, iar Anamaria Marinca să numere „Patru, trei, doi, gata, cine nu-i gata, îl iau cu lopata!”, iar, evident, Cosmina să se ascundă după dealuri. Apoi, Monica Bârlădeanu va juca rolul unei profesoare care să ne predea lecţia Despre oameni şi melci. Normal, eu voi surprinde pe toată lumea. Având de ales între oameni şi melci, voi comanda o ureche la grătar, pentru că escargoţii mă strică la stomac. Dar mai bine pun punct aici însemnărilor de azi, că iar mi se face foame şi n-am în frigider decât afişul cu Ratatouille. Oricât de cinefilă aş fi, nu pot ceda acestei tentaţii. Aşa că mai bine ies în oraş şi-mi cumpăr un afiş retro, ceva cu Marea Crăpelniţă sau, cine ştie, poate găsesc Aripioară sau picior, cu Louis de Funes.