O ştire care mai zilele trecute ne-a atras şi nouă atenţia, dragi ieşeni, a venit taman de la Craiova, din patria lui Solomon şi a vrednicei sale urmaşe la tron, fosta peremistă Olguţa Vasilescu. Cică la o biserică situată în plin centrul urbei, de o bună bucată de vreme, craiovenii trec şi îşi fac cruce conştiincioşi prin faţa unei coşmelii care aduce a capelă, proaspăt ridicate chiar în faţa aşezământului de cult, fără să ştie la ce se închină de fapt. La o cercetare mai amănunţită la faţa locului, conduşi după miros, ce-am aflat, dragi iubitori de senzaţional şi senzaţii olfactive? Că investiţia cu pricina nu e capelă, ci este – ce credeţi? – un banal WC. E drept, unul modern, după cum şade bine unui aşezământ cultural demn de oraşul care a dat primul ban al Ţării Româneşti, adică pe Mihăiţă cel Viteaz. Vă veţi întreba, poate, ce e rău în asta? Nimic!, spunem noi. Până la urmă, o toaletă făcută ca la carte, cu bideu, apă curentă şi reviste glossy la îndemână în caz de nevoie nu poate fi decât un semn de civilizaţie, oltenii dorind să răzbune astfel tradiţia milenară a WC-ului în fundul curţii. Treaba se împute însă atunci când înspre feţele bisericeşti răzbat înrebări despre banii din care s-a ridicat măreaţa ctitorie. Să nu credeţi cumva că din cutia milei. Nu! Aceia sunt bani puşi deoparte pentru zile negre. La mijloc cică ar fi vorba de vreun milion de epuroi, cheltuiţi din bani europeni pentru reabilitarea bisericii cu pricina, monument istoric. Iar dacă alţii, pe la Moldova, au invenat piscinele în pădure şi terenurile de fotbal în pantă, din banii daţi cu dărnicie de madam Udrea, de ce oltenii, la o adică, nu ar inventa şi ei latrina cu tablă Lindab, trântită taman în faţa bisericii? Să aibă şi omul unde se închina în bune condiţiuni, atunci când se retrage smerit, acolo unde şi regii vor să fie singuri, fără să-i întrebe nimeni: tu… cât timp pierzi zilnic la capelă? Doamne miluieşte! (WC Acapella)