Obişnuiţi, ca bârfitori bătrâni ce ne aflăm, cu răsfoitul presei de Bahlui şi chiar şi mai de departe de Vaslui, mai ştim şi noi cum se face o gazetă, fie ea serioasă ori nu. Prin urmare, atunci când nu prea ai inspiraţie la neuron ori nu ai tras cafeaua cu rom de dimineaţă şi ţigara de după, cam dai din buză dupe subecte. Mai ales dacă nici un gogâldău mai cu ştaif nu-ţi iese-n cale cu vro declaraţie babană, de să se crăcăneze babetele de râs în piaţă când or citi zeiarul de dimineaţă. Atuncea, pui mâna iute pe telefon şi dă-i cu întrebări trăsnite pe la enstetuţiile care freacă menta degeaba pe banu statului.
Asta dacă nu cumva, vreun şăfuleţ de la o astfel de instituţie, adânc inspirat şi bine consiliat de cărătorii de mapă, nu se găseşte el să o pună de vro prezentare de bilanţ, ceva, aşa, la o perioadă rotundă, cum ar fi de un trimestru şi jumătate, sau chiar de patru luni ş-un pic. Aşa este şi cazul vajnicilor luptători cu ciudăţeniile naturii de la Opeceu, dragi ieşeni, cari nu mai prididesc de muncă, după vacanţa prelungită de 1, 2, 3 mai şi Paşti. Din ciclul „păpuşa gonflabilă e prea mică-n gaură” ori „vibratorul cumpărat din sexy-shop era mic şi flasc”, uite-aşa aflăm noi că unii ieşeni, după ce trag un pahar-două de poşircă, îi apucă dorul de reclamaţii, zicând că crâşmarul e ăl mai hoţ dintre hoţi. Acuma, cum de crâşmari şi de chelneri cinstiţi noi nu pre am auzit pe meleagurile astea, tindem să dăm cezare unui anonim care s-a pus el să vină acum în ajutorul Guvernului Ponta şi al Fiscului, reclamând cel mai evident caz de evaziune fiscală din câte s-o mai văzut. Fără a da vreun nume, omuleţul cu pricina cică ar fi reclamat o crâşmă la fel de anonimă ca şi el că, de fapt, aiasta şi-ar vinde agheasma zeilor nu botezată şi îndoită cu apă, cum ni se pare absolut normal şi de bun gust, ci îl trage în pept pe client direct la cântar sau, în cazul nostru, la măsură. Aşa că espertul în calcule cari o făcut plângerea, cât o stat el cu capul lipit de tejghea, dar nu de beat ce era, ci ca agent sub acoperire plătit de Blejnar şi cine o mai fi acum la şefia ANAF-ului, a observat că vânzătorul pune cam cu un deget mai puţin în pahar, la fiecare serveală.
Cu paharu, cu paharu, să ne înecăm amaru…
De aici, nişte calcule astronomice, dar extrem de pertinente şi de credibile, până la un anumit moment, din care reiese că într-un an, o crâşmuliţă de cartier, cu ceva vad ori cu nişte clienţi fideli şi darnici la buzunar, dar şi cu neşte filiale şi sucursale deschise pe la un colţ de stradă ori demisol de bloc, poate trage statul în pept cam cu banii de-un apartament bunicel la un etaj intermediar de bloc ceauşist, fără îmbunătăţiri. Iar ca reclamaţia să fie şi mai fascinantă, anonimul nostru a şi botezat metoda veche de când lumea de ţepuit clientul şi mai apoi statul, aceasta numindu-se, cică, „dansul păhărelelor”. Nu ştim noi câte păhărele au dansat prin faţa agentului fiscal under cover, dar tare bănuim noi că aista caută acum să scoată cumva în faţa nevestii, căreia i-o promis că o mută la casă nouă, în vreme ce el s-a angajat zilier şi plătitor pe caiet la crâşma de cartier. Ce să zicem noi acuma? Trist reclamantu, fericit primitoru de scrisori de la Opeceu, dar şi mai fericit gazetaru cari o depistat, dacă n-o fi născoceală la un şpriţ de vară, trăsnita reclamaţiune.
Iar pentru data viitoare când prin redacţii e criză de subecte, ne putem noi găsi imediat să încropim nişte reclamaţii babane, precum codul galben de vânt şi ploi când afară e secetă ca-n Sahara, ori pentru horoscoapele mincinoase, cari ne duc în eroare atunci când ne mănâncă mai tare palma să dăm lovitura cea mare de la Loto 6/49. Câtu-i glumă-i panaramă, dar noi aşteptăm totuşi ca lucrătorii de la Opeceu să mai deie ghes şi la câte-o plângere dintr-aceia serioasă, nu doar să râdă de nemulţumiţii de gonflabile. Că de fraereşteni e plină lumea, dar parcă şi de ţăpuitori cari să dau mari comercianţi cu patalama la mână ne-am săturat… (Agentul Termic)
