Nu știm alții cum sunt, dar bunicii noștri au fost săraci. Cam ca marea majoritate a țăranilor pe vremea lui Ceaușescu. Cel mai mare animal din curte era eternul Ghiță, până la Crăciun, iar de la Crăciun la Paște, când se cumpăra alt godac, era gânsacul. Nu tu vacă, nu tu cal. De-aia poate ne-am prins și noi mai târziu de diferența dintre o vacă de lapte și una de carne. Între timp, vaca nu mai e chiar o raritate în ogrăzi, iar mulți țărani au evoluat, de la o vacă la o fermă întreagă. Așa că am început să ne întrebăm și noi, la urma urmei, merită să crești vaci?
Măcar 50 de capete
Ca să trăiești dintr-o fermă de vaci, se consideră ca prag minim de rentabilitate cifra de 50 de capete. Sub numărul ăsta nu prea merită, exceptând cazul în care mai ai și altceva pe lângă. Poți alege tipul de vacă pe care să-l crești în funcție de terenul pe care îl ai la dispoziție și de banii din buzunar: carne, dacă bunicii tăi ți-au lăsat vreo 50 hectare sau lapte, dacă nu dispui de cine știe ce tarla, dar ai niscaiva economii. Oricum, vaca de lapte se pretează cel mai bine la crescutul în sistem intensiv. Presupunem că aveți deja pământul necesar construirii unui grajd. Pe ăsta vă trebuie grajdul propriu-zis, sala de muls, tancul de răcire a laptelui, hidrofor, ca să nu vă rupeți șalele scoțând apă din fântână cu găleata. La 50 de vaci ar fi cam greu. Firește, fiindcă vacile vor sta înghesuite în grajd, vă trebuie și un sistem de curățare și colectare a dejecțiilor. În total, investiția ar ajunge pe la 120-150.000 de euro. Mult, dar se poate aplica pentru un proiect cu finanțare europeană, care ar putea acoperi vreo două treimi din investiție.
Amortizare: 3 – 5 ani
Cumpărarea efectivă a vacilor nu este cheltuială eligibilă. Iar o vacă de lapte costă 1.000 – 1.500 de euro, ceea ce duce la încă 50 – 75.000 de euro necesari. În total, cam 170 – 225.000 de euro. Furajele se vor duce și ele la vreo 50.000 de euro anual. Putem lua în calcul o producție decentă de vreo 30 de litri de lapte pe cap de vacă. Există și „campioane” cu o producție de 40 de litri pe zi, dar nu intrăm în astfel de detalii. Am avea deci 450 hectolitri de lapte lunar. Problema e desfacerea. De la fermier, laptele se cumpără de achizitori cu 1 – 1,2 lei/litru. Poate mai mult, dacă e de bună calitate. La dozator, cum se mai practică, se vinde cu 3,5 lei/litru. La piață, se duce la 4 lei/litru. E însă complicat să vinzi lunar la dozator 450 hl de lapte, iar în piață, nici atât. Așa că rămânem la vânzarea en-gros, ceea ce ar însemna cam 650.000 lei anual. Scădem furajele, vreo 250.000, apă și curent electric cam 1.000 lei lunar, adică 12.000 lei anual și rămânem cu 388.000 lei, adică vreo 85.000 de euro. Asta, dacă ținem ferma doar cu familia, fără angajați. În ritmul ăsta, investiția inițială se amortizează cam în trei ani, după care treaba merge. Cu câțiva îngrijitori măcar, pe care trebuie să-i plătești, investiția se amortizează în vreo cinci ani. N-am luat în calcul un zootehnist sau alt personal calificat, pentru că nu poți aplica la un proiect european decât dacă ai studii de profil. Intenționat nu am luat în discuție subvenția de 250 euro pe cap de vacă de lapte, că ne-am zis că de 12.500 euro pe an trebuie să trăiască și familia fermierului.
Varianta „pe carne”
Mult mai simplă este înființarea unei ferme de vaci de carne. Se pretează mult mai bine la o afacere de familie pentru că e nevoie de mai puțină muncă. Cere însă pământ mult. Dacă pentru o fermă de vaci de lapte te încadrezi și în 2.000 mp, la una de vaci de carne ai nevoie practic de un hectar pe cap de vacă. Atâta iarbă halesc rumegătoarele noastre. Investiția inițială e minimă. Vacile de carne sunt ușor mai ieftine decât cele de lapte: 1.000 – 1.200 de euro bucata, adică vreo 60.000 de euro în total. Și cam gata cu investiția. Pentru vacile de carne, cazarea se rezolvă cu un simplu șopron, pe care îl faci cu băieții din sat, fără tot felul de instalații.
Mai puţină muncă
O bună parte din timp, vacile sunt pe imaș. Ca urmare, trebuie să cureți grajdul destul de rar și se poate și cu furca și lopata, atunci când vacile sunt pe pășune. De-asta și ziceam că e o bună afacere de familie. Cele 50 de vaci, duse la montă, asigură 25 de viței anual, care pot fi sacrificați la mai puțin de un an, când depășesc 300 kg. În 18 luni, o vacă Holstein poate ajunge la 600 kg, cu tot cu oase. E mai greu de calculat cât câștigi efectiv, pentru că prețul de achiziție variază în funcție de sex, greutate, vârstă și categorie, adică felul cum arată animalul. De exemplu, să zicem că avem 25 de tăurași și juninci a 350 kg. În viu, prețul e de 5 – 6 lei pe kg. Să zicem 5,5 lei/kg. Cele 25 de bovine tinere vor aduce astfel aproape 50.000 de lei, adică 12.000 de euro. În 4 – 5 ani, ne amortizăm achiziția celor 50 de vaci inițiale. Dacă aveți răbdare, lăsați cele 25 de juninci să crească, până la să zicem, 600 kg. Pot ajunge și la o tonă, dar să zicem că 18 luni de viață sunt suficiente. Prețul e ceva mai mic: 4,8-5,2 lei/kg, 5 lei în medie. Încasările vor fi de 75.000 de lei. În cazul fermei de vaci de carne, cifrele sunt mai puțin spectaculoase decât atunci când vorbim de vacile de lapte. Dar şi munca e mai puțină. A, să nu uităm: subvenția e de 300 de euro anual pe cap de vacă.
