Pe 11 ianuarie anul trecut, lumea filmului era în doliu. Murise actrița Anita Ekberg. Poate numele nu vă spune nimic, dar de filmul La Dolce Vita nu se poate să nu fi auzit. Anita Ekberg a fost protagonista uneia dintre cele mai senzuale scene din istoria cinematografiei, filmată alături de Marcello Mastroiani la Roma, în Fontana di Trevi. Fântâna era deja cunoscută turiștilor, dar scena din filmul lui Federico Fellini a făcut-o celebră.

Statui-simbol
Nu vom vorbi însă în cele ce urmează de cinematografie. Nu de alta, dar nu ne putem lăuda că Iașul s-a făcut remarcat pe mapamond prin filme. Vom vorbi însă despre fântâni, statui și alte asemenea amenajări urbane. Orice oraș are fântâni arteziene și statui. Unele dintre acestea individualizează orașul între alte mii. Fontana di Trevi înseamnă Roma. Manneken Pis, mai mult decât Grand Place sau decât sediile instituțiilor europene, individualizează metropola Bruxelles. E o fântână mică, având în vârf statuia unui copil care se ușurează. Nimic impresionant, dar legenda care spune că acel copil a stins în acest mod un incendiu care amenința orașul, a făcut-o celebră și principala atracție turistică a orașului. Columna lui Nelson din Trafalgar Square este emblematică pentru Londra. Iar exemplele pot continua.

Fără istorie
Echivalentul ieșean ar fi poate statuia lui Alexandru Ioan Cuza, amplasată la kilometrul zero al orașului. Aceasta însă dacă cineva s-ar ocupa să o facă remarcată și altfel decât prin simpla poziție centrală. Câți dintre dumneavoastră îi știți povestea? Luptele care s-au dus între susținătorii ei și nostalgicii Iașului-capitală, până să fie edificată, în 1912? Ce înseamnă datele înscrise pe soclu? Pentru un turist străin, statuia nu reprezintă decât o operă de artă printre altele, în lipsa unei legende care să o scoată în evidență. Același lucru se poate spune despre oricare altă statuie din Iași, pentru că niciuna nu are în dreptul ei o plăcuță pe care să scrie câteva rânduri despre ce înseamnă statuia și ce reprezintă. A, afară de bustul arhiepiscopului cipriot Kyprianos, din spatele Halei Centrale. În cazul ei însă, credem că mai degrabă ambasada Ciprului s-a ocupat de acest aspect, decât primăria noastră.

Cartiere goale
Lipsa poveștilor din jurul monumentelor Iașului este unul din păcatele statuilor. Raritatea lor, al doilea păcat. Am putea enumera zeci de statui și alte monumente de for urban, într-adevăr. Dar spuneți-ne și nouă, câte statui cunoașteți în Bularga, Socola sau chiar Tătărași, Mircea cel Bătrân sau Galata? Aceste cartiere parcă nici nu ar avea vreo istorie comună cu Iașul vechi. Și hai, că Bularga sau Socola sunt cartiere relativ noi, dar Tătărașiul exista ca sat învecinat cu Iașul de sute de ani. Pentru noi, lipsa unei statui care să evoce, de exemplu, că tătarii atacau Iașul spre a-l jefui venind prin actualul Tătărași sau că Eminescu și Creangă urcau dealul, pe strada Eternitate, mergând, după cum le era obiceiul, din crâșmă în crâșmă, ni se pare cel puțin ciudată.

Aleea Mareșalilor
Și măcar dacă nu am avea cu ce umple scuarurile Iașului! Dar, slavă Domnului, avem. Și așa nu s-a mai ridicat nicio statuie în Iași în ultimii ani, dacă excludem bustul lui Kyprianos și refacerea busturilor furate din parcul Copou în 2013. De exemplu, în fața Palatului Garnizoanei a fost amenajată Aleea Mareșalilor, cu busturile lui Prezan, Averescu și a regelui Ferdinand, care l-a înlocuit pe proscrisul Antonescu. Aleea ar putea fi ușor prelungită la deal cu busturile celorlalți mareșali ai României. Toți regii României au fost numiți mareșali, iar la această listă se poate adăuga și numele regelui Alexandru al Iugoslaviei, avansat și el simbolic la gradul de mareșal al României.

Simboluri
La rondul din Agronomie a fost instalată, prin anii ’70, o fântână arteziană. Ușor mai la vale era statuia ostașului sovietic, demolată în anii ’90, topită și transformată în calul statuii lui Mihai Viteazu. În locul ostașului, au fost puse niște glastre de flori din beton. Oare nu ar merge amenajată acolo încă o fântână arteziană, reprezentând de exemplu turnul și delfinii, vechea stemă a Iașului? Eventual, se poate muta fântâna din Parcul Expoziției, realizată de Grigore Alexandru Ghica. Altfel, locul ei inițial era în fața Palatului Culturii. Poate nu e suficient de impozantă pentru acel amplasament. Dar ar putea fi așezată, mult mai vizibil, în alt loc pe care l-a ocupat cândva, în piațeta dintre Hotel Continental și Hotel Select. O fântână arteziană ar putea fi așezată și la Super, în fața Garnizoanei. Simbolul calului, actuala stemă a orașului, ar putea fi folosit, mai ales că puțin mai la vale e statuia Diviziei a 2-a Cavalerie. Chiar, de ce oare simbolurile Iașului nu au fost valorificate sub formă monumentală până acum?

Alte nume
Tot în Copou, în fața stadionului, ar fi poate locul unei statui a lui Mircea David, fost portar al naționalei de fotbal. Și dacă tot cartierele noi sunt văduvite de statui, în ele și-ar putea găsi locul monumente dedicate marilor personalități ale Iașului. Trebuie menționat un Alexandru Flechtenmacher, cel care a compus melodia Horei Unirii, foștii prim-miniștri Lascăr Catargiu, Petre Carp sau Dimitrie Sturdza, scriitorul Ionel Teodoreanu, primul geolog român și fondatorul rezervației Repedea, Grigore Cobălcescu, actorul care a făcut-o nemuritoare pe Coana Chirița, Miluță Gheorghiu, compozitorul Eduard Caudella, matematicianul Mendel Haimovici, singurul român premiat Nobel, George Emil Palade și câți alții.