De câteva luni, kilometrul zero al Iaşului este şi locul unde te loveşte brusc damblaua, dacă ajungi. Presupunând că ai de ales, este bine să ocoleşti această zonă, unde tensiunea ţi se urcă în neuroni imediat ce cobori din tramvai ori ajungi prin preajmă. Pe lângă faptul că nu ai unde pune un pas din cauza maşinilor, trebuie să te fereşti de tot felul de biciclişti, roleri, autobuze, tramvaie şi să te mai iei la ceartă şi cu agentul de Poliţie.

Vestă verde, cu caschetă

Îl găseşti în aceleaşi două locuri: fie în faţă la Select, fie în faţa parcării de la Hotel Unirea. Cel de la Select are fluierul, iar amicul lui de job – chitanţier şi pix, cu care îi arde pe cei care încalcă legea. Care lege nu se ştie, dar organul stă erect în soare şi face ordine. Când se înfurie, fluieră de zor dintr-un ţignal pe care îşi vine să i-l înfigi în urechi sau în gât. Când nu fluieră, dă din mâini şi dirijează circulaţia după reguli numai de el ştiute, fiindcă maşinile oricum stau ciopor, una în spatele celeilalte. Printre spaţiile dintre două numere de înmatriculare se strecoară donatorii de organe, adică pietonii care totuşi au nevoie să traverseze de pe un trotuar pe altul.

Dacă scapi viu din ambuscadă şi cutezi să te avânti spre librăria „Junimea”, ai de ales: ori treci prin pasajul insalubru, ori te avânţi prin tranşeele săpate pe bulevardul Ştefan cel Mare. În ultima variantă chiar că procedezi neregulamentar, motiv pentru organul cu vestă verde-fosforescent să fluiere de zor, iar pentru tine să faci semne obscene cu mâna ori să-l ignori. În definitiv, omul îşi face treaba. Prost, inutil, dar e la datorie!

Coşmarul cel de toate zilele

Aşa e la Iaşi, în Piaţa Unirii şi străzile adiacente. Uneori, nici cu pasul nu poţi străbate această zonă, darămite să te aventurezi cu maşina. Autobuzele şi tramvaiele se iau la întrecere care să ajungă primul în staţie, numai că elanul le este tăiat de taximetrişti care îţi poposesc în faţa taman când vrei să cumperi bilet ori vrei să aburci pe o scară ce te duce într-un alt iad: mijloacele de transport în comun, o bătaie de joc pe bani publici şi pe nervii noştri. Dar – vorba românului: „Dacă nu-i mămăligă, mâncăm cozonac” -, aşa că, dacă nu vă convine, luaţi-vă maşină, elicopter ori staţi acasă. Oricum nimănui nu-i pasă de nervii voştri şi de fluierul agentului din Piaţa Unirii. Nici măcar lui!

Ne întrebam deunăzi dacă acum este aşa de greu să te mişti pe la kilometrul zero, păi când va începe şcoala va fi coşmar, ca să nu mai spunem că acuşi vin Zilele Oraşului, când toţi pelerinii pământului vor descăleca la Iaşi. Atunci avem de ales: părăsim reduta sau ne baricadăm în case, fiindcă oricum nu vom răzbate prin mulţime.

Dacă ţineţi la sănătate, nu vă enervaţi! Gândiţi-vă că poate fi şi mai rău, că alţii merg pe drumuri de pământ şi înoată prin gloduri, ceea ce vom face și noi la prima ploaie mocănească. Dar, până atunci, răbdare şi tutun!

Cetăţeanu Resemnat