Cu ultimul aviz primit de la preşedintele Iohannis, procurorul ieşean Daniel Horodniceanu a fost uns şef al DIICOT, direcţia care dă direcţie luptei anti mafia. Înainte de a-şi strânge agrafele şi pixurile din sertarele biroului de la Iaşi, Horodniceanu l-a primit într-o ultimă audienţă pe Stejărel Portofino, un celebru şuţ din Vaslui, fost client al procurorului din perioada în care activa în splendidul oraş cu două case şi-o stradă mare.

Stejărel Portofino: Trăiţi, dom’ procuror general, mareşal şi amiral! Vai, dar ce am auzit, vă transferaţi la Bucureşti?
Daniel Horodniceanu: Da, aşa e. Asta e, dacă datoria o cere, eu mă supun. Ştii cum se spune, Stejărele, dacă-i ordin, cu plăcere. Dar cu ce treabă pe la mine? Nu te-am mai văzut de doi ani şi…şase luni, parcă…

Mai precis, doi ani, trei luni şi optsprezece zile, să trăiţi, că am avut o reducere de pedeapsă, dom’ procuror. Am scris un volum critic asupra operei lui Heidegger, două antologii ale scriitorilor impresionişti germani şi o plachetă de versuri, aşa, ca desert.
Cum, mă, Stejărele, te-ai apucat de scris în puşcărie? Să nu te recunosc, zău aşa!

Ei, dom’ procuror, aşa se prosteşte omul la bătrâneţe. Dar ştiţi la ce m-am gândit? Să scot o antologie, un volum autobiografic cu toate denunţurile pe care le-am făcut la secţie în ultimii douăzeci de ani. De aia am şi venit la dumneavoastră, poate mă ajutaţi c-o sponsorizare, c-o încurajare.
Nu ştiu ce să zic, dar nu prea-mi place chestia asta. Sau, treaba ta, dacă scoţi cărţulia asta, găseşte-mi un pseudonim ca lumea, ceva pe măsura mea.

Normal că vă bag pseudonim, doar n-o să vă expun public tocmai acu’, când sunteţi tăticul procurorilor. Mă gândeam să vă spun Porumbel.
Hai, fii serios! Găseşte-mi altceva, mai impresionant. Uită-te la mine, arăt eu a vrabie, a privighetoare? Nu vezi că-s cât uşa?

Vai, mă scuzaţi, cum aş putea să nu văd? Of, şi chiar plecaţi, dom’ procuror? Maxilarele mele vă vor duce dorul. Apropo, hai să vă fac repede o poezie, o epigramă, ceva, să aveţi o amintire de la mine… O secundă, să trag un gât din muza asta de patruj’ de grade. Deci…Fost-ai mare procuror la Ieşi, Pi tăţi golanii ni apucai di cot, Acum te dusăi în Bucureşci, Ca să fii grangur mare la dicot.
Ei, bravo, aşa mai vii de-acasă. Mă scuzi acum, Portofine, dar sunt un pic grăbit, trebuie să prind trenul de Bucureşti.

Aoleu, dom’ procuror, până şi pe trenul de Bucale vreţi să-l priponiţi? E clar, sunteţi cel mai tare, să moară Mafia!