Hotelul Europa rămâne în beznă cel mai devreme până în primăvara anului viitor, când se preconizează a intra, în sfârşit, sub umbrela protectoare a celebrului lanţ hotelier Hilton. Deocamdată, proprietarul clădirii de 15 etaje, Gheorghe Ionescu, justifică întârzierea rebranduirii hotelului prin numeroasele lucrări de renovare necesare atingerii standardului franşizei Hampton by Hilton. Mai multe detalii despre avatarurile Europei de la Iaşi, aflăm chiar din jurnalul lui Gheorghe Ionescu.
– Deja îmi vine să mă iau cu mâinile de cap. În fiecare zi mă împiedic de zugravii şi zidarii risipiţi pe toate culoarele şi în toate camerele hotelului. Mai bine nu mai intram în afacerea asta cu Hilton şi dădeam drumul la afacere doar cu un var pe pereţi şi două chiuvete schimbate, nu cu toate mofturile unei franşize. Şi-aşa clădirea asta n-a avut noroc de la bun început. Nu e aşezată la vad, iar popii de la Bărboi au pus-o de mult pe toacă. Cazino n-a mers înăuntru, nici birouri, nici nimic. Lasă, că nici vecinilor de la Petre Andrei nu le-a fost mai bine. E clar, trebuie sfinţită zona. Dar cu multe milioane de dolari.
– Recent, mi-au trimis ăştia de la Hilton o scrisoare oficială prin care sunt invitat la o specializare la Paris. M-am dus frumos la Bucureşti, am luat avionul de Paris, m-am cazat la un hotel boutique foarte cochet (nu Hilton, desigur) şi, a doua zi, m-am prezentat îmbrăcat la patru ace la sediul companiei. Oamenii s-au uitat la mine nedumeriţi, apoi, ascultându-mă, au început să râdă pe înfundate. În cele din urmă, m-au lămurit. Era vorba de un schimb de experienţă cu Paris Hilton, dar pentru asta trebuia să o şterg la Miami, cât nu se răcea apa din piscina divei. Dacă aş fi avut costumul de baie la mine, poate că m-aş fi îmbarcat spre Florida, dar am făcut cale întoarsă la Iaşi, pentru a fi în praful şi huruitul bormaşinilor de la Europa. Biznis mi-a trebuit, biznis am găsit!
– Zilele astea m-am gândit cu groază ca nu cumva hotelul să fie asaltat de refugiaţi care, văzând că scrie Europa la intrare, să creadă că au ajuns în vreun lagăr de patru stele. De aia, las toate luminile stinse noaptea, să nu ştie nimeni ce e cu clădirea mea. Asta ar mai lipsi, să fiu asaltat de o mie de sirieni care vor room service, kebab la mic dejun şi cămile de închiriat. Dar poate că ar fi bine să iau şi eu vreo câţiva imigranţi din ăştia, poate primesc nişte bănuţi de la UE, să schimb măcar prosoapele şi mochetele din camere.
