Zilele astea, vinul de Cotnari şi-a dovedit tăria, reuşind să bage sub masă un recunoscut consumator de moşteniri regale. Mai precis, compania Cotnari SA a câştigat procesul prin care Prinţul Paul de România intenţiona să pună mâna pe domeniile şi castelul Cotnari. Discuţiile dintre directorul Constantin Deleanu şi Paul Lambrino au fost foarte acidulate, iscându-se o confruntare în care fiecare a vrut să aibă ultimul pahar de vorbă.

Paul Lambrino: Mister Deleanu, vă mulţumesc pentru ospitalitatea cu care m-aţi primit în castelul dumneavoastră, dar ţin să vă informez că vi-l voi lua cât de curând. Deja mi-am trimis specialiştii să evalueze pivniţele regale şi să efectueze primele măsurători.
Constantin Deleanu: Domnule prinţ, chiar voiam să vă întreb ce caută printre butoaie băieţii ăia cu carafele de doi litri. Frumos instrument de măsură, n-am ce zice.

Da, şi le-am spus să fie atenţi în special la Feteasca Regală, o licoare care mi se cuvine, fără îndoială, după cum sugerează şi numele ei.
Domnu’ Lambrino, sper că vă daţi seama că nu voi ceda nimic din domeniile Cotnari. Ştefan cel Mare mi le-a lăsat spunându-mi că nu vor fi nici ale noastre, nici ale urmaşilor noştri, ci a urmaşilor urmaşilor somelierilor noştri!

Lăsaţi, nu-mi vorbiţi de concurenţă. Şi, staţi, că încă n-am terminat. Aş mai vrea să vi-l iau şi pe Cătălin Moroşanu, ca bodyguard pentru suita regală.
Aici trebuie să vorbiţi cu Casa Regală Moroşanu, că şi el a devenit rege de vreo două luni.

Poftim? Cumva revendică şi el ceva din acest splendid domeniu?
Nu, dar nu v-aş sfătui să vă întâlniţi într-o confruntare directă cu Măria Sa Bicepsul Moldav. E foarte posibil să riscaţi o abdicare rapidă a coroanei dentare.

În fine, nu mai sunt la curent cu manierele nobilimii de azi. Ştiţi, privind vastul domeniu viticol care ne înconjoară, cred că mai bine apelam la serviciile şi experienţa cumătrului meu, Traian Băsescu. Chiar ieri l-am văzut prăşind pe câmpurile de la Nana.
Eh, nu cred că domnul Băsescu v-ar fi ajutat prea mult. Dumnealui are experienţa problemelor fermentate în butoaie vechi de stejar, de pe vechi pământuri celtice. Noi, ca toţi moldovenii, suntem ceva mai blajini. Mai ciupim o Grasă de fund, mai dregem busuiocul, cu ce altceva decât c-o Busuioacă, mai sfinţim locul c-o Tămâioasă dulce ca ocheada preotesei. De-aia zic: n-ar fi mai bine să mergeţi la Nana şi să vorbiţi cu cumătrul? O palmă de pământ v-ar da sigur, că un picior în spate vă dau eu, chiar acum!