Obişnuiţi deja cu imaginile unor oameni de afaceri semnând condica de prezenţă la DNA, a găsi un antreprenor fără tinichele penale prinse-n coadă a devenit o misiune dificilă. Şi chiar dacă-l găseşti, nici măcar atunci nu eşti sigur dacă dosarul său este curat pentru că omul nu s-a abătut de la lege sau doar că, cine ştie prin ce conjunctură astrală, este protejat de lupa procurorilor. Marian Berdan, patronul grupului Electra, face parte din categoria biznismenilor frumoşi şi neprihăniţi, un model de urmat pentru mulţi afacerişti aflaţi la început de drum. Dar mai multe despre dumnealui, aflăm din jurnalul său personal.
- Tocmai a fost ziua mea onomastică şi am primit o sumedenie de urări şi cadouri din partea prietenilor, dar şi a unor necunoscuţi. Simpatic a fost cineva care a sunat de vreo optzeci de ori la interfonul apartamentului, punându-mă să fac tot atâtea curse până la uşă. Credeam că a trecut vremea sunatului la sonerie urmat de fuga pe scări, dar, iată, cineva a ţinut neapărat să-mi amintească de copilărie. Sau poate că a fost un concurent care a vrut să-mi dea un semnal. Îmi voi da seama abia după ce voi vedea înregistrările de pe cameră.
- Ieri a venit la birou un tip foarte misterios, care pretindea că reprezintă interesele unui colos de pe piaţa financiară. Aşa cum deja m-am obişnuit, ca toţi ceilalţi musafiri ai mei, voia să-mi cumpere munculiţa mea de-o viaţă, Electra. Evident, îmi oferea o sumă enormă pe care, tot evident, am respins-o. Planul său era unul fantasmagoric de-a dreptul. Să cupleze toată reţeaua de interfoane din Iaşi şi celelalte oraşe din România la un imens dispecerat de supraveghere şi înregistrare a tuturor convorbirilor purtate între proprietarul casei şi cel care suna la uşă. I-am explicat că, de obicei, sunt discuţii simple, de genul: – Cine-i? – Eu sunt, Mitică!. Omul mi-a răspuns că habar n-am câte mii de ore de stenograme s-ar putea întocmi exact pe baza acestor schimburi de replici. La o sută de euro minutul de stenograme, am fi făcut o avere. În fine, mi-a lăsat cartea de vizită şi a plecat, nedumerit cum de nu am înţeles mega afacerea pe care mi-o propusese.
- Am citit cele câteva ziare care au avut amabilitatea de a-mi dedica o serie de articole frumoase, despre viaţa şi cariera mea. Văd că pe toţi i-a impresionat melodramaticul pistol de lipit cu care mi-am început afacerea într-un mic atelier. Adevărul e că se făceau scule bune acum douăzeci de ani. Cu oleacă de cositor şi un strop de sacâz, se lipeau banii de tine ca marca de scrisoare!
