Canicula târzie de la începutul lui septembrie a înmuiat din nou avânturile patriotice ale multor parlamentari, printre ei numărându-se şi Viorel Blăjuţ, care nu a mai avut nicio idee demnă de a fi învelită frumos în staniol şi livrată electoratului lasciv. Drept urmare, deputatul ieşean s-a retras la umbra unui nuc, încercând să-şi regăsească inspiraţia în paginile jurnalului personal.
– Căldura teribilă de afară mă copleşeşte, încleindu-mi neuronii. E paradoxal cum un om care şi-a clădit averea pe baza stingătoarelor de incendiu nu are nicio soluţie de stingere a focului canicular. Până la urmă, cel mai eficient extinctor în astfel de catastrofe naturale rămâne tot sifonul rece, bine ţintit în miezul vulcanic al unui vin alb, sec.
– Viaţa politică ieşeană actuală e călâie şi sălcie, exact ca o bere uitată pe masa plină de muşte a bufetului din gară. Eu înţeleg că toată lumea e plecată prin concedii, dar nici chiar aşa, să n-am cu cine să mă tăvălesc prin noroiul polemicii bahluiene. Aia-i, că nici noroi n-avem, de când cu seceta asta! Asta ar fi o idee de afacere: să fac un mare complex sportiv, cu noroi artificial, unde să organizez lupte politice, corp la corp. Ia s-o notez, cine ştie, poate că îl voi inaugura chiar eu, într-un meci demonstrativ cu vreun rival politic la modă.
– Vipia asta mi-a adus aminte de acţiunea de mare succes a celor 10.000 de îngheţate pe care le-am distribuit de 1 iunie. Mă gândesc să fac un eveniment asemănător, dar mai spre toamnă şi doar pentru adulţi. Voi închiria pivniţele de la Bolta Rece şi voi organiza acolo simpozionul „Politică la temperatura camerei”. Inspirat de junimiştii care şi-au făcut veacul pe acolo, am găsit şi un motto: „Intră cine cotizează, rămâne cine pleacă”. Îmi place paradoxul din finalul sloganului, dar tocmai ăsta e şpilul: rămâne cine pleacă la alt partid. Voi ţine şi eu o prelegere pe tema asta, fiind expert în jocuri de cuvinte, dar mai ales în jocuri de culise politice.
– Uite, simt că umbra nucului ăsta bătrân mă face mai înţelept, pe bune. Ce-ar fi să candidez şi eu la Primărie? Ca independent, normal. Adică voi activa independent de voinţa celor care m-au ales primar. Dacă aş face parte dintr-un partid, mi-ar cere socoteală membrii organizaţiei. Dar aşa, cine poate dovedi că-i sunt dator cu ceva, atâta vreme cât sunt independent? Trebuie să mai rumeg ideea asta, pare a avea potenţial. Până una, alta, ia să mai scot un extinctor de la frigider şi să ascult bucata aia mişto a lui Freddy Mercury, “Viorele, Viorele…”!
