De vreo doi ani încoace, criza economică ce ne-a făcut să gâfâim ani de zile, pare să se fi cumințit. Nimeni nu mai are curajul să spună că economia duduie, dar faptul că se construiește aproape oriunde există spațiu disponibil nu poate fi negat. În zona centrală, ansamblul Palas a generat o asemenea foame de birouri, încât se ridică noi clădiri aproape peste noapte, pe orice centimetru pătrat de pământ. Că se ajunge și la conflicte, în care vecinii vreunui bloc nou reclamă că nu au lumină naturală sau că se construiesc clădiri cu 7 etaje în loc de două, câte scrie în autorizație, este o altă discuție, care ține de capitalismul sălbatic în care încă ne aflăm. Trăgând linie însă, e bine. Revigorarea domeniului construcțiilor e un semn că economia se simte bine.

Anexă a Palasului
E de așteptat ca, pe măsură ce centrul reprezentat de Palas devine tot mai aglomerat, ochii celor interesați să se îndrepte spre zonele din imediata apropiere, iar apoi să meagă mai departe. De exemplu, peste drum de Hotel Internațional se află o casă bătrânească, scăpată de buldozer în anii ’80, iar vizavi, o fostă terasă, devenită sediu de partid politic. Sigur nu vor scăpa de demolare în următorii ani. Noi am zice că imediat după adoptarea noului PUG, vor dispărea. Locul prea este bun pentru noi clădiri de birouri, care s-ar și încadra în noul peisaj. Prin preajmă, pe stradela Sfântul Andrei, dăm de un teren viran mărișor și de încă o stradelă cu câteva case vechi. Nu sunt părăsite, dar probabil că generația care le locuiește acum va fi ultima. Încet-încet, întreaga fostă mahala este sortită să devină o anexă a Palasului.

Sub pod
Nu ne apucăm să dăm sfaturi investitorilor privați. Suntem siguri că au ochit deja terenurile care se pot preta la o dezvoltare imobiliară, iar planșele frumos colorate se află în sertare, pregătite pentru o lungă serie de planuri urbanistice zonale și certificate de urbanism. În această horă ar putea însă intra și municipalitatea, care dispune și ea de terenuri pe ici, pe colo. Terenul de sub pasajul Nicolina, de exemplu, adică fostul bazar, este abandonat de aproape trei ani, adică de când există una din problemele noastre clasice: începem o treabă fără a ști cum o continuăm.

Variantă: parcare
La momentul dezafectării bazarului, s-a zis că în zonă se va face o parcare pentru riverani. Doar că s-a constatat cu mirare că nu sunt prea mulți riverani, iar localnicii preferă oricum să-și țină mașinile chiar lângă bloc, nu la câteva zeci de metri, sub pod, oricât de luminată și păzită ar fi eventual parcarea în timpul nopții. De altfel, fostul bazar este o zonă prea întinsă pentru a o folosi doar ca parcare. Bun, și atunci, ce facem cu ea?

Grădiniţă sau creşă
Primăria are posibilitatea de a construi în zonă un centru oarecare de servicii municipale: un centru de zi, birouri ale vreunei direcții sau o grădiniță. Loc este, doar că o funcțiune de utilitate publică într-o zonă semicentrală, departe de cartiere precum Copou sau Dacia nu ar fi cea mai fericită idee. O grădiniță sau o creșă ar fi o variantă mai potrivită, mai ales că e loc destul și pentru amenajarea unui parc de joacă. Sau, de ce nu, spărgând betonul și redescoperind pământul de dedesubt, s-ar putea amenaja un parc. În afară de Copou și Tătărași, niciun cartier nu are un parc propriu-zis. Cele câteva esplanade sunt orice, numai parcuri nu. Iașul suferă profund din lipsa de spații verzi. Nu degeaba suntem pe podiumul celor mai poluate orașe din România, alături de București și Brașov.

Concurs de idei
Cu păstrarea unei părți a terenului pentru copaci și iarbă, în zonă se pot face și construcții, dacă primăria se reapucă de construirea de locuințe. Zona se pretează unei astfel de utilizări. În apropiere există deja blocuri, iar încă vreo câteva, cu același regim de înălțime ar reprezenta o continuare firească. Utilizări pot fi multe; trebuie doar ca municipalitatea să se hotărască. Deocamdată, așteaptă propuneri. În noiembrie a anunțat organizarea unui concurs de idei pentru refuncționalizarea zonei. Ar fi trebuit să-l organizeze înainte de mutarea Bazarului, dacă e să ne întrebați pe noi, dar niciodată nu e prea târziu. E bine și acum.