Senatorul ieşean Ionel Agrigoroaei e într-o continuă mişcare pe arena politică. Săptămâna asta, parlamentarul scriitor a renunţat la statutul de senator UNPR, preferând să se întoarcă în partidul ce l-a făcut om, PP-DD. Pentru a-l îndupleca pe Dan Diaconescu, omul politic ieşean s-a gândit să-i trimită acestuia o misivă bine întoarsă din condei, în care să-i explice cât a pătimit el în calitate de fiu rătăcitor al partidului violet.
„Distinse şi exclusive domnule preşedinte Dan Diaconescu, nici nu ştiţi ce-am pierdut când am părăsit frecvenţa Partidului Poporului! Ispita democraţiei m-a făcut să păcătuiesc grav, schimbând canalul violet cu alte culori de partid, mai bine asortate la cravata mea de parlamentar. Oh, dar cât m-am înşelat, iubite pixel mov care străluciţi pe firmamentul politicii româneşti ca o vânătaie de Bute în luminile ringului! Eu n-am vrut să plec, dar, fiind poet şi scriitor, sunt un suflet slab şi influenţabil, care se pierde cu firea ori de câte ori e nevoit să citească trei cuvinte consecutive. Am crezut că-mi va fi mai bine ca independent, dar, vai, cum oare îi poate fi mai bine unei oi rătăcite de păstorul său? Da, recunosc, m-am dus apoi la UNPR, dar, vai, cum ar fi putut rezista naturelul meu simţitor în faţa generalului Oprea, care ne scula cu amiaza-n cap să mergem la şedinţele Parlamentului? Cum să mă trezesc la ora prânzului, când eu abia adormeam vrăjit, marcat, devastat de profunzimea mesajelor dumneavoastră televizate de la Vatican? Oh, slăvite Papă al mediei româneşti şi universale, ctitor al partidului clădit pe sudoarea lui Ogică şi rimelul Magdei Ciumac! Vă rog, aprobaţi-mi cererea de primire în partid, graţiaţi-mi pedeapsa pe care singur mi-am administrat-o într-o criză de identitate pe care o pot pune doar pe seama masochismului specific monştrilor sacri ai artei, aşa cum sunt şi eu, din păcate. Dacă ştiam că scrierea unor cărţi mă va duce în turnul de fildeş rezervat marilor gânditori şi umanişti ai lumii, cu preţul pierderii semnalului OTV, atunci mai bine rămâneam la cârlige şi bastonaşe. Vă rog, daţi-mi voie să prizez un pic la ţeava de eşapament a Dedemobilului, să vă pup cauciucurile şi să-mi fac un selfie cu schimbătorul dumneavoastră de viteze. Stabiliţi dumneavoastră un loc unde să ne întâlnim. Oricum, pe mine mă găsiţi pe toate traseele, fac „ia-mă nene” la toate maşinile cu DEP sau SEN. Al dumneavoastră scriitor, parlamentar, afacerist de succes, într-un cuvânt, genial, Ionel Agrigoroaei”.
