Dacă în alţi ani donarea de sânge însemna, pe lângă gestul în sine, şi unele foloase materiale, cum ar fi acordarea tichetelor de masă ori reduceri la transport, acum cei care fac acest gest umanitar sunt pe cale de dispariţie.

Adevărul este că o parte dintre „veterani” au contactat deja boli precum hepatitele, iar alţii pur şi simplu au o teamă cumplită de… ac.

Puţini ştiu, însă, că donarea de sânge aduce şi unele mici beneficii, precum reîntinerira celulelor din corp, dar, şi mai practic, analiza gratuită a sângelui.

Părerile sunt împărţite, cadrele medicale susţinând că doar persoanele neinformate corect prezintă temeri în acest sens, întrucât metodele de colectare a sângelui sunt dintre cele mai moderne.

O fi, nu contestăm, dar ce te faci când, după un anumit timp în care cei de la Centrul de Transfuzii te cataloghează drept „donator fidel”, te trezeşti cu o hepatită de toată frumuseţea?

Şi, totuşi, se întâmplă! Cazurile sunt concrete, dar „caută orbul, scoate-i ochii!”, pentru că, în afară de donarea de sânge, bolile se mai pot lua şi de la stomatolog (iarăşi nu-i de vină nimeni) ori de la vreo intervenţie chirurgicală (şi până dai în judecată spitalul, care n-are nici o vină, ajungi de-ţi bate coliva-n piept şi-ți continuă procesul moştenitorii).

Şi uite-aşa ajunge România codaşa Europei la capitolul „stoc de sânge”, în timp ce nemţii, austriecii ori britanicii conştientizează faptul că sângele donat salvează vieţi. La fel de bine cum conştientizează şi faptul că la ei legea e lege şi cineva răspunde cu ani grei de puşcărie în cazul contaminării prin neglijenţă a pacienţilor. Dar în ţările civilizate donarea de sânge a început, cu foarte mulţi ani în urmă, printr-o legislaţie-beton în domeniu, plus modernizarea centrelor de colectare…