În oraşul de pe malul Siretului, au crescut industria alimentară, textilă și prelucrătoare. Statistic vorbind, din 2007 și până acum, industria construcțiilor metalice a crescut cu 300%, cea textilă cu 247%, iar cea alimentară cu 80%. În total, firmele care funcționează în Pașcani au produs anul trecut cam de un miliard de lei.

“Zona Pașcani, județul Iași, se declară zonă defavorizată. Aria geografică strict delimitată a zonei Pașcani, județul Iași, o reprezintă orașul Pașcani, ca unitate administrativ-teritorială în suprafață totală de 75,4 kmp, conform anexei nr. 1”. Vă sună cunoscut? E un extras din HG 1009/2002 prin care s-a recunoscut că Pașcaniul se găsea într-o stare disperată din punct de vedere economic și avea nevoie de orice ajutor disponibil. În principiu, o zonă defavorizată trebuia să aibă o industrie în care să muncească mai mult de jumătate din salariați, să fie o zonă în care măcar un sfert din angajați să fi fost concediați colectiv, să aibă o rată a șomajului cu măcar 30% mai mare decât media națională sau să fie o zonă izolată, fără mijloace de comunicații și cu o infrastructură slab dezvoltată. Pașcaniul îndeplinea două condiții: închideri masive de fabrici și un șomaj de te durea mintea. La o duzină de ani distanță, lucrurile s-ar putea să arate altfel.

A scăzut şomajul
Pe scurt, în 2001, Pașcaniul avea 6.315 șomeri, la vreo 30.000 de locuitori între 16 și 64 de ani, adică apți de muncă. O cincime. Dacă scădem din cei apți de muncă elevii, studenții și pensionații anticipați, chiar că ne putem lua cu mâinile de cap. Salariații erau doar 15.000 de toți. Acesta a fost momentul în care deputați, senatori și primari s-au dat peste cap pentru a a obține emiterea hotărârii de declarare a zonei ca defavorizată. Asta însemna că firmele din zonă erau scutite de la plata taxelor vamale și a TVA pentru utilajele aduse pentru a fi folosite acolo, primeau înapoi taxele vamale plătite pentru materii prime sau piese de schimb, erau scutite de la plata taxelor pentru schimbarea folosinței terenurilor sau de la plata impozitului pe profit pe durata de existență a zonei defavorizate. Trei ani, în cazul Pașcaniului. Astfel, în 2001 rata șomajului era de 29,69%, iar în 2002, scăzuse la 22,58%. În 2005, ajunsese la 13,6%, dar era aproape dublă față de cea medie din județ, de doar 7,2%. Anul ăsta, prin vară, șomajul ajunsese la 4,6%, sub media județului, de 5% și chiar și sub cea națională, de 4,9%. În cifre brute, mai erau 694 de șomeri, a noua parte din câți erau în 2001. Firește, se poate spune că mulți au plecat la muncă în străinătate sau că șomerii care nu mai primesc indemnizații nu sunt numărați, dar ambele aspecte influențează și media județeană sau cea națională. Una peste alta, Pașcaniul a ajuns să stea mai bine sub acest aspect chiar decât Iașul.

Câteva borne
Să ne înțelegem: nimeni nu susține și nici noi nu o facem, că Pașcaniul a devenit după ani de agonie, o adevărată oază de prosperitate. Ceea ce însă se poate spune este că orașul pare să se fi oprit din prăbușire de vreo câțiva ani și începe să-și revină. Interesant este că a reușit să o facă aproape fără investiții străine. Singura astfel de investiție care poate fi menționată, în afara barului vreunui sirian rătăcit prin Pașcani, este Rompak SA, producătoare de drojdie și diverși amelioratori pentru panificație. Are vreo 200 de angajați, la o cifră de afaceri de 100 de milioane de lei. Din acest punct de vedere, este a doua firmă ca forță din oraș, după Electroputere VFU SA, mai cunoscută sub numele de Remar. Acesta realizează o cifră de afaceri de 109 milioane de lei, dar cu aproape 800 de angajați. Este una din puținele firme mari din altă industrie decât cea alimentară sau textilă care mai funcționează în Pașcani. Ar mai fi Proinvest Group, care se ocupă de construcții, profile metalice și alte bucăți de tablă prelucrată. 195 de salariați și 72 milioane de lei cifră de afaceri anul trecut. După cifra de afaceri, podiumul este completat de Kosarom-ul familiei Apostol, care dă o pâine sau mă rog, un crenvurst unui număr de 368 de oameni și care produce de 95 de milioane de lei anual. Tot de-ale gurii produc și Avastar SRL sau Agrocomplex Lunca Pașcani, a primarului Pantazi. În total, aceste două firme înseamnă 190 de joburi și producție de 105 milioane lei. Că tot vorbirăm de industria textilă, nu trebuie uitată din niciun top economic autoarea miracolului de la Pașcani, Doina Cepalis, cu Te Rox Prod-ul său. Cifra de afaceri de 91 milioane lei a fost realizată anul trecut de 723 de angajați. Mulți, dar industria textilă produce cu o valoare adăugată mică. Tot din domeniul textile, Eurotex Impex, cu 325 de angajați și o cifră de afaceri de 19,65 milioane lei cam închide cercul marilor angajatori din Pașcani. Asta, firește, dacă excludem ApaVital sau primăria municipiului.

În creştere
În total, cele 900 de firme care funcționează în Pașcani au produs anul trecut cam de 950 milioane de lei. Mă rog, de fapt sunt vreo 2.200 de firme înregistrate în Pașcani, dar noi vorbim doar de cele care au și depus bilanțul pe anul trecut, adică cele care funcționează efectiv. Drept comparație, putem menționa anul 2007, când economia duduia, iar criza era încă la mii de kilometri distanță, peste Atlantic. La acea dată, cifra de afaceri cumulată a firmelor pășcănene se ridica la 650 milioane lei. Adică, Pașcaniul și-a revenit din criză și crește.

Terapie de șoc
De ce? Păi, în trei cuvinte, am putea face trimitere la celebra, încă din Polonia anilor ’90, terapie de șoc. La Pașcani s-a numit „restructurare”, dar ideea e cam aceeași. Una după alta, firmele din industria dinainte de 1989 s-au dus la vale ori s-au prăbușit de-a binelea, iar mișcarea continuă. De crescut, au crescut industria alimentară, textilă și prelucrătoare. Statistic vorbind, din 2007 și până acum, industria construcțiilor metalice a crescut cu 300%, cea textilă cu 247%, iar cea alimentară cu 80%. De partea cealaltă, industria sculelor și dispozitivelor a scăzut cu 70%, cea a mobilei cu 63%, iar construcțiile cu 53%. Pe scurt, a rezistat acea parte a economiei care a putut profita de atuurile zonei. Cele peste 5.000 ha de terenuri agricole din apropierea Pașcaniului au oferit resursele pentru industria alimentară. Calea ferată a oferit oportunitatea supraviețuirii Remar-ului.

Marele atu: poziţionarea
Ce urmează pentru Paşcani? Folosirea în continuare a atuurilor. Cel mai important este poziționarea geografică, la intersecția unor vechi și noi trasee de transport europene. Pașcaniul se află la intersecție de magistrale de căi ferate. De la Kiev la București nu ajungi decât prin Pașcani. De la Chișinău spre vest, tot prin Pașcani. Autostrăzile Ploiești – Siret și Iași – Târgu Mureș vor trece tot prin Pașcani, ca și căile ferate paralele acestora. Nod de comunicații falimentar încă nu s-a văzut. Pașcaniul are un sector economic terțiar nesemnificativ. Or, serviciile reprezintă peste o treime din economie oriunde în Europa. Adică este loc de creștere în acest domeniu. Apariția unui parc industrial în locul platformei fostei Nectar ar putea aduce în sfârșit investitorii străini care până acum au lipsit, mai ales dacă se rezolvă partea de infrastructură de transport. Până și lefurile mai mici ca medie decât în restul județului pot reprezenta un argument. Aceasta însă doar dacă studenții pășcăneni se vor întoarce în orașul natal, pentru că acesta suferă de o lipsă acută de forță de muncă înalt calificată.