Pavel Corut

Mare ştoială mare la Galeriile Anticariat ale lui Grumăzescu – Rupătorul de Inimi de Puştoaice! Pe o ploaie torenţială de mama focului, printre alămuri turtite şi gramofoane, Grumy – Dumi l-a invitat în caşcarabeta lui pe traco-getul ex-spion, actualmente zamolxofil, Pavel Coruţ. Fostu spion vânător de alieni care atentau la sarcofagu lui Zamolxe din Rarău-Ceahlău-Giumalău-Handralău a reuşit să „adune” o faună de faună!

În săliţa de şou a lu Grumy – don Juan de puicuţe imberbe, bucălate şi cu pretenţii de „fete de Litere” au venit tot felu de ciudaţi şi ciudate de prin târg, fanii şi fanele lu Taica Coruţ, bubulu care „ştie Tot”. Erau acolo săriţi şi sărite de pe fix de toate vârstele şi neamurile, de la boite, vopsite, smulse şi tencuite pe faţă, la nemăritate şi poetese – neînţelese, până la juni-primi devoratori de „cultură” în căutarea adevărului absolut pe care nu-l mai caută nimeni, de fapt.

Şi ca să fie totu ca lumea şi să arate şandramaua ca Pavilionu G – Mixt „Socola”, s-a lăsat şi cu muzică „ezoteric”-patriotică, plus scenete şi declamări cum că noi, românii, suntem Buricu Pământului, aşa cum bine se vede şi cu ochiu liber, oriunde te uiţi prin ţara asta, nu-i aşa? După vreo trei ceasuri de bătut câmpii şi consumat oxigenu, cei de faţă au făcut coadă de coadă la cumpărat câte 3-4 „exemplare” din scrierile coruţiene, ditamai ceasloave destul de scumpe şi pe care dacă apuci să citeşti câteva pagini, te ia bâţul.

Am deschis la întâmplare şi am citit câteva rânduri şi -am crucit! Era un dialog între Zamolxe şi mai ştiu eu ce reîncarnat de prin stele: „ – Ce este Dumnezeu?, întrebă Zamolxe” … Uffff, cerule, ce fază plină de greutate şi filosofie, măi tată! Io aş fi pus problema invers: „ – Ce este Zamolxe?, întrebă Dumnezeu”.