Când a fost lansat, în urmă cu ceva timp, conceptul parcurilor industriale era mai ceva decât o cutie de valori de la Banca Angliei. Toată lumea vedea puhoaiele de investitori, toţi numărau profitul cu zeci de zerouri, toţi se gândeau ce vor face angajaţii cu salariile de top. Scenariile au dat rapid în utopii, apoi în scârbă şi uitare. Parcurile industriale nu şi-au atins scopul nicăieri în nord-estul ţării. Oricine susţine contrariul nu face decât să sufle în maiaua unei gogoşi mult prea umflate.

Ideea este bună, însă nu are fundament. Nu a venit nimeni să se intereseze de astfel de structuri. E adevărat că sunt foarte bune, că le oferim toate posibilităţile din lume investitorilor, că le aşternem covoare roşii tuturor antreprenorilor pe care îi primim nu cu pâine şi sare, ci cu dulceaţă de trandafiri şi poale-n brâu, dar noi tot cu fluieratul a pagubă rămânem.

Unde-or fi antreprenorii?

Iaşul are o zonă industrială foarte generoasă. O fostă zonă mai exact, dar un sector important din oraş unde sunt utilităţi câte vrei, hale goale, împânzite de bălării. Câţi investitori aţi văzut, boieri dumneavoastră, să-şi smulgă din mâini contractele de închiriere? E adevărat că parcul industrial oferă posibilităţi multiple pentru activităţi economice de top, condiţii pentru cercetarea ştiinţifică, posibilităţi de dezvoltare tehnologică, dar le lipseşte un singur amănunt: investitorul.

Mai-marii Iaşului s-au străduit, au făcut centre de afaceri, există deja un parc industrial, care stă mai mult gol. Firmele străine nu vin cu purcoiul de bani în parcul industrial, fie el amenajat după toate regulile UE sau ale galaxiei. Nu vin şi pace. E greu de suportat un astfel de refuz, dar asta este şi poate de acest lucru ar trebui să se ţină cont înainte de lansarea anunţului privind amenajarea altor trei astfel de structuri. La Leţcani, comună care în scurt timp va deveni un pol industrial (sic!). Să dea Cel de Sus şi toţi arhanghelii, dar e greu.

Iaşul are nevoie de industrie fiindcă mai nimeni nu produce nimic. Toată economia se bazează pe servicii şi comerţ. Ici, colo mai vezi câte un fabricant mărunt care s-a descurcat foarte bine în spaţiile din fosta zonă industrială ori pe terenul moştenit de la socri. Ce-i drept, facilităţile oferite în viitoarele parcuri industriale sunt atractive şi noi ne dorim ca astfel de structuri să fie fezabile şi nu doar un balon de săpun, ca multe altele ce-au fost şi vor mai fi. Dar, hai să nu fim cârcotaşi şi să credităm cu multă încredere şi noroc iniţiativa parcurilor, de pe urma cărora mii de şomeri vor câştiga libertatea de a-şi cheltui prima leafă la cârciumă fără ca nevestele să le mai socotească mărunţişul din buzunare. Aşa să fie!

Unlucky Boy