Şi poate că-i mai ia de fraieri şi pe cei de la Protecţia Consumatorilor, altfel nu s-ar explica sabotajul, aplicat cu bună ştiinţă, unor operatori economici. Cum ar fi lipsa produselor din broşura promoţională afişată la intrare, dar şi a preţurilor, ori afişarea greşită a acestora, culmea, chiar în week-end!
Dacă până mai ieri magazinul gemea de produse germane de calitate, la preţuri mici (de unde şi denumirea, penny – cea mai mică diviziune a lirei sterline) astăzi produsele, în marea lor majoritate – rebuturi măturate de pe podeaua vagonului de marfă şi ambalate frumos, stau aruncate aiurea. La marketul din Paşcani, nota discordantă o fac mărfurile de bună calitate, a căror preţuri sunt etalate cât mai la vedere, în imediata vecinătate a câte unui produs mic şi ieftin, care de obicei lipseşte de la raft dar a rămas eticheta. Şi uite-aşa se trezeşte ăla de trimite produse ieftine dar bune, cu un fault de zile mari: marfa se învecheşte pe raft, ori că n-are eticheta cu preţul, ori e băgat mai la dos, doar-doar nu va fi observat. La departamentul de detergenţi, de pildă, oferta, şi aşa săracă, e constituită din vreo două-trei mărci diferite, cu toate că etichetele cu preţuri indică mai multe sortimente. La fel şi la hârtie igienică, paste, mâncare pentru căţei ori alimente. Ei, o fi, se mai întâmplă să se termine stocul, dar ce te faci cu restul? Restul înseamnă nesimţire, căci peste alte zece tipuri de produse, cu ambalajul rupt, zac amestecate, în coşurile cu marfă „de pleaşcă” la preţuri de „întreg”, adică tocmai acele spaţii unde reducerile ar trebui să fie mari, pentru că au cutiile rupte, zgîriate şi resigiliate. Nărav prost, s-ar putea zice, după modelul din Occident, dar aplicat taman invers la noi. Să mai vorbim şi de logistica rafturilor? Deja e prea mult, chiar şi pentru managerii cu pretenţii că au fost şcoliţi „în afară” (în afara bunului-simţ poate).
Surpriza de la casă
Pliaţi pe metoda „Hitler – mort de infarct, datorită notei de plată la gaz”, cei de la Penny procedează la fel: bonul de casă indică, în sfârşit, preţurile negăsite la raft: o pereche de şosete la preţ de trei (erau în set, numai că lipseau celelalte două perechi), un bax de suc ordinar la preţ de unul înalt calitativ (confuzie creată de vecinătatea afişelor, cu sortimentul nespecificat cu litere mari), o banală pungă de praline la preţ european, deodorantele la acelaşi preţ ca în oraş (fugise reducerea) sau o pungă de napolitane cu cacao şi alune, cu doi lei diferenţă de sora geamănă fără alune. Măcar la gelul de duş afişarea a fost corectă: 400 de ml. la preţ de…400. (Şi unde-i reducerea? Vă spunem noi, greşeala de pe afişul mare şi galben, unde trebuia specificat „400 de ml. la preţ de 250 de ml.”).
Am fi curioşi să vedem dacă şi în timpul săptămânii lucrurile stau la fel, pentru a concluziona: ori la Protecţia Consumatorilor se doarme pe rupte şi angajaţii Penny faultează, cu bună ştiinţă, şi pe producătorii mici, ori îi iau de fraieri pe clienţi…
