Istoria mandatelor de parlamentar ale lui Petru Movilă se pierd în negura timpului. Nimeni nu mai ştie câte or fi fost până acum, deputatul PMP părând a fi un ales al poporului de când lumea şi pâmântul. Cariera sa politică a înflorit pe vremea lui Băsescu, pe care-l are ca preţios model, şi pare a sfârşi tot pe mâna marinarului, care, în urma fuziunii cu UNPR, i-a cam tras preşul de sub picioare, lipsindu-l de funcţia de lider local al noii formaţiuni politice. Mai multe despre zbuciumatele trăiri ale deputatului Movilă, aflăm din jurnalul său personal.

• Ca să nu mă mai gândesc la toate nenorocirile care mi se întâmplă pe linie de partid, am ieşit un pic în weekend la o baie de mulţime prin judeţ, împreună cu eminenţa cenuşie a partidului, Alin Aivănoaei. Vremea cam naşpa afară, ploua mărunt şi frig cât cuprinde, dar mi-am zis că e mai bine aşa, să mă vadă ţăranul că sunt alături de el şi pe ploaie, şi pe vânt. Aşa că m-am dus la Ţigănaşi, aflasem că acolo s-a organizat nu ştiu ce târg, iarmaroc, ceva de genul ăsta. M-am băgat şi eu prin mulţime, am ochit doi ţărani mai fotogenici, mi-am tras două poze şi am plecat. N-aveam chef de nimic. Zău dacă mai am ceva să le spun. M-am săturat şi eu să tot bat lumea pe spate şi să nu primesc nicio recunoştinţă de la centru. Am muncit o viaţă dând din gură pentru Băsescu şi, poftim, cu ce m-am ales? După ce că am eşuat într-un partid de 3 la sută, nici măcar şef de filială nu mai sunt. Asta îmi trebuia mie după ruşinea pe care am păţit-o la alegerile pentru funcţia de primar? Data viitoare, ca să mă liniştesc cu adevărat, las baltă târgurile şi hramurile din circumscripţie şi mă duc cu Alin să dau la peşte.
• Am fost și la niște asfaltări de drumuri prin județ. Ce dacă nu erau ale mele și nici nu am avut vreo contribuție la demararea lor. Am strâns și eu niște mâine muncite de șoferi pe basculantele cu mixtură asfaltică, am mai pupat vreo două-trei babe, cred că am pus de-o ciorbă de voturi.
• Pregătesc ceva fulminant pentru sâmbăta viitoare. Vreau să mă duc în zona mea natală, la cules de vie. Am înțeles că-s mulți struguri stricați, o să-i culeg, dacă e cazul, bob cu bob. Ca pe voturi. Apoi, aș vrea să mergem la zdrobitor, să curgă mustul în pocale. Și așa, amețiți de dulceață, să le prezint țăranilor programul meu electoral. Și, încă o dată, să demonstrez prostia cu proverbul că „ulciorul nu merge de multe ori la apă”. În cazul meu, dacă mai merge încă patru ani, de-un mandat, sunt extrem de fericit. Hai, la mulți ani!