Doar cine nu a mai călcat prin piaţă nu realizează maniera paradoxală în care au decolat preţurile în ultimele zile. Cum putem explica faptul că ciupercile costă mai mult decât pulpele de pui, că strugurii sunt mai scumpi decât vinul, că apa minerală e mai preţuită decât laptele, iar ouăle de Gostat sunt mai scumpe decât alea de „ţăran”? Sau cum putem explica faptul că în pieţele noastre până şi salata verde e importată din Italia, spanacul e nemţesc, cartofii vin din Austria, guliile din Olanda, castraveţii din Grecia şi roşiile, tradiţional deja, din Turcia.

Bine măcar că exportăm şi noi banane, naturalizate din Ecuador, în Basarabia! Cei care mai facem piaţa, de-o coşniţă modestă, aşteptăm să apară un aflux masiv de urzici din Ungaria şi ceva ştevie din Polonia, că tot suntem în Postul Mare. Deşi ca să ţii un post creştinesc, cum se cade, trebuie să fii cel puţin parlamentar, la veniturile oficiale. S-o tot duci cu produse vegetale, cu şniţele din soia în sânge, ceva humus tradiţional din năut eco adus cu greu din Albania, lângă un cuş-cuş neaoş din Maroc! O fi extrem de sănătos, cum ne spun nutriţioniştii, dar e destul de costisitor.

La fel cum gurmanzii mai rafinaţi ne recomandă generos un meniu de subzistenţă cu un borş de broască ţestoasă în uvertură, la deschidere cu un anason din Normandia ori măcar un sake de Miyako, nişte stridii cu şalău de Nil între feluri, cât să meargă apoi un file din piept de struţ autentic din Africa de sud, cu gorgonzola napoletană şi multă rubarbă din Kenya, a la capresse, cu o garnitură de guacamole şi un uşor piure de kiwi, cu ceva tortillas bine gratinate, totul stropit generos cu o neaoşă Fetească neagră din Los Palmas de caballeros, din Chile, după cutumă, totul fiind stins normal cu un digestiv Fernet Branca din Toscana.

Sigur că noul preţ al litrului de bezină are rolul lui în aceste scumpiri în cascadă, drept pentru care pare firesc ca nebuniile portocalizate din Tunisia, Egipt şi Libia, să maculeze preţurile pieţii din Nicolina, Tătăraşi sau Alexandru. Başca cutremurul japonez şi convulsiile bursei, care vor genera o firească creştere a preţului la sake-ul din orez.

Totuşi, dacă benzina a sărit de-un euro pe litru, de ce ne-am oripila că şi cartoful săracului s-a fixat cam tot pe acolo? Că de fasole nu prea te mai poţi apropia decât dacă eşti un nabab din imobiliare ori măcar un mogul modest, acolea…

Noroc că măcar noi suntem mioritici verzi, obişnuiţi să mai şi mâncăm din când în când. Adică, cum ar veni de am spune, „iar noi locului ne ţinem / cum am fost, aşa ne ţinem”!