Dacă există o trăsătură care să ne caracterizeze ca popor, aceasta este neglijența. Românul, de felul lui, este un hedonist. Caută întotdeauna să-i fie bine și face tot posibilul ca asta să se întâmple. Nu că ar fi rău. Până la urmă, avem o singură viață, iar în nădejdea celei de dincolo tot mai bine să ai burta plină când te ridici de la masă și să închini un pahar cu prietenii din când în când. Partea proastă este însă că ne doare prea puțin capul de ce va fi mai încolo. Tăiem băutura doar când ficatul începe să ne arate că există, ne lăsăm de fumat doar când medicul ne spune că în ritmul ăsta în următoarele șase luni trebuie să ne pregătim de cele veșnice, ajungem la medic doar când ne doare prea tare pentru a ne mai tihni masa și paharul și ne preocupăm de pensie doar din momentul în care am schimbat prefixul din 5 în 6.

Doar 20%
Iar asta, deși specialiștii ne recomandă să ne pregătim de pensie încă de la 30 de ani. Nu de alta, dar la noi pensie înseamnă 40-45% din leafă, în timp ce minimul pentru un trai decent ar fi de 70%. Iar situația promite să se înrăutățească în continuare. Se apreciază că prin 2050, statul va fi capabil să mai asigure pensii la nivelul a doar 20% din salariu, în condițiile îmbătrânirii populației și a reducerii numărului persoanelor active. Deci, ce facem?

Planificare
Există câteva reguli de aur în privința pregătirii pensiei. Ideal ar fi să puneți deoparte 10-15% din salariu începând chiar de la prima chenzină. E greu, mai ales că asta înseamnă să te lipsești conștient de distracții și concedii care reprezintă apanajul vârstei tinere. Acești 10% ar trebui însă să fie sfinți, adică să nu vă atingeți de ei sub niciun cuvânt. Pentru concedii, mers la nunți sau altele asemenea, ar trebui să economisiți alte 10 procente din leafă. De asemenea, ar trebui să renunțați la formula clasică „dar dacă nu apuc pensia?”. Speranța de viață în România este de 70,5 ani la bărbați și 77,6 ani la femei, deci nu vă subestimați longevitatea. Iar speranța de viață nu înseamnă vârsta maximă pe care o puteți atinge, ci durata medie a vieții. Cei mai mulți dintre noi o depășim. Deci oleacă de planificare pe termen lung nu strică deloc.

Pensii mici
Iar în planificarea pe termen lung intră și locul unde veți trăi la pensie. Cea mai simplă soluție, cea de a trăi până la sfârșitul vieții acolo unde ați locuit și până la pensie s-ar putea să nu fie cea mai bună variantă. Nu știm dumneavoastră, dar nouă cuvântul „întreținere” sau „lumină” ne provoacă frisoane în fiecare lună, iar iarna cu atât mai mult. Pentru un pensionar, traiul la bloc este un lux, mai ales la Iași. Pensia medie în județul nostru este sub 900 de lei. Încercați să supraviețuiți cu suma asta unei ierni la bloc, luând în calcul și medicamentele. Un studiu făcut de Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice aprecia că o treime din pensionari nu reușesc să-și achite la timp cheltuielile cu întreținerea. Aceasta, deși doar o cincime din pensionari au putut spune că au avut destui bani pentru a-și cumpăra suficientă hrană. Cu alte cuvinte, pensionarii rămân datori la întreținere chiar dacă își limitează la maxim cheltuielile cu hrana, medicamentele sau îngrijirea personală.

Relocare
În aceste condiții, o variantă care trebuie luată serios în calcul este retragerea „la țară”. Este o metodă pe care mulți au aplicat-o, mai ales în perioada crâncenă a anilor ’90, când inflația ajunsese la 300%, iar șomajul și pensionările anticipate erau în floare. Mutarea la țară, de regulă chiar în satul de unde venise omul la uzină cu 30 de ani mai devreme, devenise un fenomen frecvent întâlnit. Dar dacă ar fi să alegem, unde am putea să ne retragem la pensionare? Presupunând că strângem destui bani pentru asta, fără a trebui să vindem apartamentul, dezmoștenindu-ne copiii?

Topuri
O bancă franceză specializată în produse de economisire și investiții, Natixis, a întocmit acum vreo trei ani un clasament al țărilor unde merită să te retragi la pensie, luând în calcul trei criterii importante pentru vârsta a treia: sistemul de sănătate, impozitele și taxele aplicate pensiilor și calitatea generală a vieții. Au avut bunul simț să nu plaseze Franța pe primul loc, ci abia pe al zecelea. De jos în sus, celelalte 9 țări din Top 10 erau Germania, Danemarca, Olanda, Finlanda, Austria, Suedia, Luxemburg, Elveția și Norvegia, considerată locul ideal pentru a-ți petrece ultimele două-trei decenii de viață. România ocupa locul 23 în acest clasament. Un alt clasament, făcut de presa americană, făcea un alt Top 10, al țărilor în care poți trăi liniștit la pensie cu doar 2.000 de dolari lunar. „Doar” e la ei, că la noi suma este prea mare pentru cea mai mare parte a pensionarilor. În acest clasament, Ecuadorul era cea mai convenabilă țară, urmată de Panama, Mexic, Malaezia, Columbia, Noua Zeelandă, Nicaragua, Spania, Thailanda și Honduras.

Trei criterii
Nu ne gândim totuși că faceți parte din cei care se vor retrage la pensie în Spania, Ecuador sau Elveția. Dacă vă permiteți aceasta, probabil nu citiți Bârfa, ci Forbes, așa că acest articol nu v-a căzut sub ochi. Noi ne vom referi doar la locurile din România unde ar merita să te muți la pensie. Reținem însă criteriile folosite, adică sistemul de sănătate, impozitele și calitatea vieții. De impozite n-avem ce zice, sunt aceleași în toată țara, iar taxele locale sunt și ele destul de apropiate valoric în localitățile de aceeași categorie. Oriunde te-ai muta la țară, aceasta înseamnă o comună, iar taxele locale sunt mai mici decât într-un oraș. Calitatea vieții înseamnă apă, canal, electricitate, să poți ieși la o cafea într-un local decent, să ai ce vizita în plimbările din preajmă, să ai unde te duce la un spectacol și altele din această categorie. Asta impune cumva ca localitatea să aibă potențial turistic. Mijloacele de relaxare se adresează de regulă turiștilor, mai puțin localnicilor. Dacă nu ai turiști, numărul clienților locali este prea mic pentru a asigura profitul unei afaceri în domeniu. Sistemul de sănătate este tot cam același oriunde în țară, dar un minim necesar înseamnă accesul facil la asistență medicală, măcar un medic de familie și o policlinică prin apropiere. Iar un drum asfaltat până la spitalul aflat la cel mult 25 km este obligatoriu. Nu vrem să cobim, dar se știe că în cazul unui infarct, importante sunt primele 12 ore. În cazul unei hernii abdominale sau a unei crize de apendicită, intervenția trebuie să fie și mai rapidă. Deci, asfalt, frumuseți locale și un restaurant ar fi criteriile obligatorii.

Mici calcule
Dacă ați fost prudenți și ați pus 10% din leafă deoparte lună de lună, la un salariu de 1.600 lei net să spunem, economiile în decurs de 45 de ani de muncă s-ar ridica la 86.400 lei, adică vreo 20.000 de euro. Dacă și nevasta a pus deoparte tot atât din leafa ei, ar însemna un total de 40.000 de euro. Puțin probabil totuși să se fi întâmplat așa, deci hai să reținem doar jumătate din această sumă, adică 20.000 de euro. Să zicem și că ați putut vinde și apartamentul, că ai voștri copii nu aveau nevoie de bani. Asta ar însemna vreo 50.000 de euro. Deci, un total de 70.000 de euro curați. Acești bani ar trebui să ajungă pentru o palmă de pământ și o casă într-un sat decent. Ajung?

Pensie la Horezu
Ar cam ajunge, chiar pentru zone devenite atracții turistice, prin pitorescul lor. Avem, de exemplu, Horezu, comună renumită prin ceramica tradițională, dar și prin peisajele absolut splendide. Distanța de 43 km de Râmnicu Vâlcea, cel mai apropiat oraș, nu este chiar mare, drumul fiind bine asfaltat. La Horezu, terenul intravilan costă 10-20 euro/mp, ceea ce ar însemna că 10-20.000 de euro ar fi suficienți pentru un loc de casă de 1.000 mp. La Horezu, o casă fără pretenții costă 28-35.000 de euro. Asta ar însemna că după toate cheltuielile, ar rămâne o sumă curată de 15-30.000 de euro pentru restul vieții, pe lângă pensie.

Oferte montane
Dâmbovicioara, din județul Argeș, este o altă comună în care merită să stai liniștit la pensie. De fapt, cele mai frumoase locuri de la noi sunt zonele montane sau premontane. De preferat varianta a doua, pentru accesul mai facil. Peisajele din zona pasului Rucăr-Bran nu trebuie descrise prea mult. E de preferat o poză, că face cât 1.000 de cuvinte. În zonă ai la îndemână munții Piatra Craiului, Bucegi sau Iezer – Păpușa. Zona de chei și peșteri cuprinde și peștera Dâmbovicioara, una din cele mai frumoase din țară. Se ajunge ușor la Brașov, Pitești sau Bran. Terenul costă 15-25 euro/mp, ceva mai scump decât la Horezu, dar merită. Fiind o zonă turistică destul de căutată deja, prețurile caselor pot fi mari. O casă de vacanță poate ajunge ușor la 2-300.000 de euro, dar se pot găsi la fel de ușor case decente, mult mai ieftine. O casă în satul Podu Dâmboviței, principalul punct turistic al comunei, se poate cumpăra cu 37.000 de euro. O casă cu trei camere în Câmpulung costă 30-35.000 de euro. Și așa mai departe. În general, cu 35.000 euro se poate cumpăra o casă cu 4-500 mp de teren în jur. Cu aceeași sumă se poate construi o casă pe lotul cumpărat.

Ieftin în Deltă
Nu doar munții sunt destinații bune pentru o retragere pe termen lung. Delta e un loc pentru care iarăși prezentările nu prea sunt necesare. Jurilovca este una din destinațiile obligatorii de vacanță în Deltă, dar și un loc bun pentru petrecerea pensiei. Este situată la vreo 25 km pe șosea de Babadag, de unde se ajunge ușor la Tulcea. Are și un mic port, care asigură legătura zilnică spre Gura Portiței. Terenul costă între 10 și 20 euro/mp, dar se poate cumpăra ușor o casă în centrul comunei, cu cinci camere, apă curentă, canalizare și curent electric, pentru suma de 25.000 de euro. Cu tot cu 800 mp de teren. Case se găsesc și mai ieftin, cu 12-20.000 de euro. E drept, la 10.000 de euro nu poți avea cine știe ce pretenții. E casă și atât. Cu 30.000 de euro se găsește însă o casă cu 4-5 camere și o palmă de pământ în jur, în genul caselor de pe Sărăria noastră. Într-o altă comună din zonă, la mai mare distanță de Dunăre, dar la doi pași de Babadag, se poate cumpăra o casă de 4 camere cu o grădină respectabilă, de 3.800 mp, proaspăt renovată, cu 34.000 euro. E vorba de comuna Visterna.

A doua Deltă
Tot Deltă putem spune că este și la Comana, în județul Giurgiu. De fapt, e o baltă precum era cândva Balta Brăilei, înainte de desecare. Adică un loc în care Dunărea este lăsată să meargă cum vrea, fără să fie îndiguită. Asta a dus la formarea celei de-a doua delte ca mărime din țară, pe nedrept mai puțin cunoscută ca cea principală. E un loc des folosit pentru teambuilding-uri și o zonă turistică neexploatată încă la capacitate maximă. Apropierea de București o face ideală pentru o retragere la pensie, dacă ne gândim la perspectiva medicală. Terenurile se vând cu 15-26 euro/mp. O casă bătrânească, alături de o grădină de 2.850 mp se vinde cu 24.000 euro. Prețurile variază însă mult, plecând de la 17.000 și mergând până la 50.000 de euro, în funcție de starea clădirii și dotări. Firește, vă puteți cumpăra și o vilă de 200.000 de euro, dar nu luăm totuși ipoteza asta în calcul.

Cu degetul pe hartă
Pe scurt, locuri plăcute sunt o mulțime în țară. E suficient să pui degetul pe hartă și să trasezi un cerc imaginar în jurul unui oraș, cu raza de vreo 25-30 km. Terenurile și casele sunt fantastic de scumpe în imediata apropiere a orașului. La 25 km încep peisajele pe care îți dorești să le vezi când îți bei cafeaua pe verandă. Și tot acolo scad prețurile, fără a renunța la un confort și o siguranță decente.