Plugusor pentru deputatul Relu

Oho, dar ce zumzet ne străbate
Din pădurea de departe?
Cavaler cu tristă figură,
E chiar Relu pe centură.
Ce se chinuie de zor
Să repare-un transformator,
Vântu-i şuieră în ploaie,
Şi ca junghiul îl îndoaie.
Un decor cam prea sinistru
Pentru un ditamai ministru.

Ce făcea şi desfăcea,
Puntea lesne o trecea.
Multe drumuri el pava
Ca să pună la saltea.
Meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Îi ridicau mândră avere,
Să se simtă în putere.
Arcaş cu săgeata liberală,
Avea acoperire naţională,
Şi se umfla în pene,
Ca-n fotoliul de la FeNe.
Însă timpul ca săgeata zboară,
Şi pe Relu îl doboară,
Şi-l întoarce din belşug,
La sudoarea de la plug.
Judele-i apare-n ceaţă,
Luându-i buna dimineaţă,
Şi zvârlindu-l hăt, deodată,
În amara, cruda soartă.
Dar poate anul care vine,
Va aduce-un pic de bine
Şi-n a Relului povară,
Risipind-o peste vară.
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!

Să-l urăm doar un picuţ,
Pe onor, deputat Blăjuţ.
Fu-n partid la domnu’ Dan,
Şi cu ochii tot pe ban.

E patron de stingătoare,
Cu gologani la cingătoare,
I-a băgat în campanie,
Şi a desfăcut şampanie,
Făcându-şi pohta ce-a pohtit,
De parlamentar mult iubit.
Acum e dator la fisc,
Aşa că merge tot la risc,
Dar ca să-şi facă damblaua,
Îşi strânge mai abitir cureaua.
Aşa e viaţa de parlamentar,
Trebuie să dai ceva-n dar.
Iar la flacăra violet,
Musai e să marci bănet.
Că însuşi domnu’ Dan,
Are seif cât un gipan.
Bani strânşi cinstit,
De la poporul obidit.

Măcar domnu’ Viorel,
Mai cată la electori niţel,
Le mai ia o glicemie moca,
Că doar n-or fi toţi bogaţi ca Boca.
Ăl mai avut consilier local,
Cu alură de chintal.

Iar în anul care vine,
Să auzim numai de bine.
Blăjuţ să-şi stingă datoria,
Fiscului să-i treacă isteria.
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!

Iată-l și pe senatorul, frate,
Pe Oprea, cel cu carte,
Gata s-o dea parte-n parte,
Pe la emisiuni televizate.

Republican de la Ploieşti,
Doi ca el nu mai găseşti.
Arogant, nevoie mare,
A vrut să ajungă chiar primare.
Cu taxe strânse la Universitate,
A crezut că orice le poate.
Dar lumea s-a lămurit,
Pe nimeni n-a uimit.
Ţâfnos şi arţăgos,
N-a ajuns la omul de jos.
La săracul amărât,
Vorba nu-i ţine de urât.
Omul vrea la urbe gospodar
Nu profesor fără car.
Intrat în anonimat,
În noul său mandat.
La proiectele edilitare
Susține sus şi tare
Că acestea-s o risipă
Şi că se fac în pripă.

Pe curent ecologist,
Oprea a devenit artist.
Ba cu teii, ba cu Ciricul,
Oprea şi-a găsit vehicul,
De campanie electorală
Bazată pe veşnică gargară.
Să-i urăm opinii multe,
Dar lipsite de insulte.