Bună seara, oameni harnici,
Vremea e să fiţi şi darnici,
Bună seara, boieri sadea,
Scoateţi banu’ din saltea,
Şi-l băgaţi la noi colea!

Bună seara, gospodari,
Oameni simpli, oameni mari
Bună seara, cu mulți bani,
La anul și la mulți ani.

Că a fost un an cu spor,
Ca negoţul din obor,
An în care Iaşul mare
Şi-a ales un nou primare.

În politică a fost novice,
Apoi, promovat ca vice.
Şi, aşa, din treaptă în treaptă,
A ajuns la lupta cea dreaptă.
Iureş fost-a în plină vară,
La vreme de cireaşă amară,
Când pentru un jilţ în Roznovanu,
I-a stricat lui Bodea planu’.
Ales fiind de popor,
Chirica ieşi învingător.

Dar greul abia începe,
Toată lumea o pricepe.
Oamenii îl vor corect,
Să nu fie traşi în piept.
În el baza ei și-au pus
Vor să iasă mereu pe plus.

Să-i urăm lui nea primare,
Gândul bun şi la mai mare!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!

Tot prin vara cea fierbinte,
Să luaţi cu toţii aminte,
La CJ a fost răzbel,
Pentru alegerea lui Maricel.
Emoţii mari, să-nnebunesc,
Că voturile dădeau cu rest!
Dar unul, mai sprinţar,
Îi sări în buzunar.

Cu un punct câştigător,
Popa primi cuvenit onor.
Şi fu uns şef peste judeţ,
Funcţie de om măreţ.
Fost secretar de stat,
Omul e un pic umblat,
Ştie cum e cu economia,
Şi de unde să scoată mia.
Prea greu n-o să-i fie,
Când, legaţi bine de glie,
La toţi primarii din comune,
PSD e a lor nume.

Cu o aşa armată,
Nu poţi da greş măcar o dată,
Aşa că jupânul Maricel
Poate creşte în nivel.

Judeţul Iaşi, se ştie,
Nu-i o bijuterie.
Unde-i drumul, e bufetul,
Unde-i satul, nu-i bugetul.

Umblă vorba prin hotar
Că la președinte în sertar
Sunt proiecte de top,
Să le facem fără hop.
Iar în anul ce bate la fereastră,
Îi urăm să se grăbească.

Pentru domnul preşedinte,
Mult noroc şi tot înainte!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!

Preferat de guvernul tehnocrat,
Mic la stat, mare la sfat,
E băiat de la oraş,
E prefectul Grigoraş.
După ce zbură Cârlanu’,
Hopa! Sosi şi Marianu’.
Scos de prin joben,
Cam anost şi fără antren.

Dar aşa a vrut şeful Cioloş,
Să avem un om serios,
Fără zâmbet de vedetă,
Şi sclipici pe etichetă.
Discret şi fantomatic,
Marian s-a încadrat în grafic.
N-a vorbit nici mult, nici prost,
Făcând treabă doar cu rost.
Ei, aşa, la momentul oportun,
Cât o fi de taciturn,
Dădea la liberali bineţe,
Nu grosier, ci cu fineţe.
Omul ştie meserie,
Nu intră direct în vrie.
Doar cu vârful buzelor,
Multe poţi spune cu dor.

Scurt mandat avu Marian,
Doar până în noul an.
Dar măcar lasă Casa Pătrată
Fără urmă de vreo pată.
Viitorul ne va spune,
De e rost de-o adeziune,
Unde va zăbovi îndat’
Prefectul cel tehnocrat.

Pentru Marian, cu dedicaţie,
La mulţi ani şi-o decoraţie!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!

Foaie verde de mohor,
Florile se duc şi mor,
Numai mândrul trandafir,
Se înmulţeşte fir cu fir.
Iar în anul ce se trece,
PSD crescu cât zece,
Şi se făcu uriaş, măi tată,
Peste România toată.

În Iaşul cel cu Sărărie,
Acasă la social – democraţie,
Se schimbară generaţii,
De se lăsă cu ulceraţii.
Se făcură liste lungi, ba scurte,
Sub umbra nucului din curte.
Mulţi ieşiră pe din dos,
Cu al tristeţii pas duios.
Ciuhodaru avu spor,
Fiul rătăcitor, de traseu iubitor.
Cu a sa vorbă îmbârligată,
Mai câştigă o dată.
Iar de la directorat,
Camelia trecu pe dată la mandat,
Va vorbi în Parlament,
Ca orator permanent.

După ce trece murătura,
Aşteptăm legislatura,
Să-i vedem la treabă,
Cu talent şi mare grabă.
Iar Iaşul care i-a ales
Să aibă roade de cules,
Un spital şi-o autostradă,
Uite-aicea, în ogradă.

Pentru PSD cel forţos,
Spor la muncă, cu folos!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!

Dar colo-n vale, cu reproş,
La margine de Podu Roş,
Cine plânge zbuciumată,
Cu lacrima prea sărată?

Vai, e Mihaela Popa,
Senatoarea tropa – tropa,
Strigă tare, făr’ de perdea,
Că-i şomeră, vai de ea.
Şi peste vocea-i sugrumată,
Se aude o sonată,
Fredonată de Dragomir,
Cu vocalizele de zbir.
Într-un colţ, cât un buric,
Stă Alexe fericit.
A intrat în bancă pe muchie,
Deşi nu ştie o buchie.
Iar peste toţi stă Mitică,
Îl răstorni, dar se ridică.
E parlamentar pe viaţă,
Dezinvolt ca o paiaţă.

Bodea şi-a găsit şi el o pistă,
Săracu’, are-o experienţă tristă,
După locale, în picaj,
A intrat în sevraj.
Iar madam Scîntei
Fără de nici un temei,
Şi-a croit elegant taior,
Din stofă de senator.

Mai în spate, mormăind în cioc,
Şade Dangă sub obroc,
Făcând planuri de înviere,
Cu gust amar de fiere.
Nici Brătescu n-are stare,
Departe-i de capitulare,
Intelectual de marcă,
A cam rămas singur în barcă.
La fel şi Timofciuc,
Ăl mai tare guguştiuc,
Transversal în intelect,
Se dă şmecher în direct.

Şi pentru ei avem un gând de bine,
Spor la lupte intestine!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!

Dintr-o placă de reţea,
S-a născut o vuvuzea,
Pentru Iaşi se vrea utilă,
Dar e doar o biată feştilă.
Circuitele integrate
S-au gândit să dea Iaşul pe spate,
Cu Postolache procesor,
Dau lecţii la popor.

Cu Cosette cea cichirea
Ne salvează din belea,
Şi ne-nvaţă că democraţia
Este soră cu tehnocraţia.
Proşti am fost până la ei,
Ai corporaţiilor zei,
Frumoşi, liberi şi atei,
Scoborâţi printre pigmei.
Ei ne-au învăţat taina focului,
Ba chiar şi pe cea a votului,
Salvatorii de civilizaţie,
Şi de o întreagă naţie.
Printre ei, aflat pe val,
E şi omul festival,
Dan Lungu, scriitorul cel cu har
De băgat banii-n buzunar.

Gaşcă veselă s-a strâns la Iaşi,
Abia sunt la primii paşi,
Dar când or intra mai bine-n mandat,
Vor mai vrea unul de îndat’.
Nu le place politica neam,
Dar se bagă la ciolan,
Că-i mai dulce să fii în Senat,
Decât culturnic la Palat.
Cu Clotilde şi Nicuşor,
Vor da ţării viitor,
Şi-om învăţa cu toţi, fără mirare,
Să trăim cu programare.

Pentru corporatişti
Unii veseli, alţii trişti,
O urare avem a spune:
La mulţi ani şi softuri bune!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!

An bun şi pentru ALDE
Care a încetat s-o scalde,
Şi a devenit partid cu ştaif deplin,
Pe măsura şefului Călin.
La locale s-au impus,
Vice pe Botez l-au uns,
Băiat bun şi neamţofil,
Greu să-l prinzi cu vreun fitil.

Noroc fu şi pentru Varujan,
Al Parlamentului decan,
Prieten bun cu Tăriceanu,
Deputat va fi și la anu’.
Numai Şalaru n-a prins nic,
A fost secretar un pic,
Dar a dat-o cu nasoale,
Despre studioase domnişoare.
Lui Chirilă i-a ieşit cu plin,
Vice la CeJe deplin,
Aşa e făcut să aibă,
Câte-o dregătorie în salbă.
Partid mic, cu şansă mare,
Cu fală la guvernare,
Liberalii de rit nou
Au puterea în stilou.

Pentru anul care vine,
Dacă bretelele îi vor ţine,
Vor creşte ca stuful din baltă,
Ochioşi ca o mândră înaltă.
Aşa-s liberalii, pişicheri,
Peste tot şi nicăieri,
Greu să-i strângi sub o umbrelă,
De nu le iese vreo daravelă.

De încurajare, un pic,
Să le dăm urarea-n plic,
La mulţi ani, cu spor,
La poporul elector!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!

Şi-am ajuns la dom’ Petrică,
Băsescian fără de frică,
Deputatul cimentat
În alt soclu de mandat.
Movila mică răstoarnă pragul mare,
Cu băseştii din dotare,
Strecurat în Parlament,
Chiar în ultimul moment.

Deputat de când îl ştim,
Acum zise Aferim!
Că nici marinarul nu mai are
Steaua călăuzitoare.
Şi fără Nuţi, este clar,
Nu-ţi mai iese votul în dar,
Şi partidul se resimte,
Ca o măsea de minte.
Cu UNPR în casă,
Movilă puse deja coliva pe masă,
Dar soarta-i fu surâzătoare,
De noroc cheltuitoare.
Eh, trecut-au anii,
Când PDL mişca gologanii,
Acum, la PMP abia e un strop
De fericire în sirop.

Dar marinaru’ a promis la bere,
Că va băga spaima în putere,
Şi va face opoziţie de soi,
Cât îl ţine un butoi.
Iar Petrică, ce să facă,
Nu o să poată să tacă,
Va promite iar de toate,
Pentru încă trei mandate.

La mişcătorii populari,
Cu opinci şi cu iţari,
Le urăm un an mai bun,
Cam ca ţuica cea de prun!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!

La ceas de sindrofie,
Avem o mare datorie,
Să privim atent în urmă,
La cei ce au rămas de turmă.
Fost-au mari şi cu prestanţă,
Dar au picat în toamnă la restanţă,
Iar acum ieşit-au din Parlament,
Cu dureri la sentiment.

Ne gândim la un Blăjuţ,
Care a căzut din lac în puţ,
De la un partid la altul,
De ziceai că-i saltimbancul.
A încercat şi primăria,
Dar nu îi şedea pălăria,
Până i-a venit lehamitea,
Şi şi-a dat demisia.

Gândind la Agrigoroaei Ionel,
Parcă ne ia câte-un cârcel,
Promovat de domnu’ Dan,
S-a crezut mare baştan.
Talentat ca un renascentist,
A excelat ca traseist,
Eşuând urât de tot,
Ca un pui de caşalot.

Să mai zăbovim niţel,
De la Ionel la văru’ Daniel,
Oajdea pe nume de scenă,
Alunecos ca o sirenă.
În opt ani de parlament,
N-a dat nici un randament,
Deputat de conjunctură,
N-a mai reuşit încă o tură.

Delicată ca o pleoapă,
Păşind parcă pe apă,
Bogdănici s-a pierdut în zare,
Ca o boare de răcoare.
Discretă, ba chiar secretă,
Doamna doctor nu regretă
Mandatul de parlamentar,
Bun de pus la insectar.

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!

Gospodari şi fraţi de soi,
Se duce anul după noi,
Nici mai rău, dar nici mai bun,
Decât ce ne dorim acum.
Să ţinem aproape clipa cea frumoasă,
În care aducem belşugul în casă.
Prieteni buni să ne aflăm,
La mese lungi să stăm.
Să bem vinul cel de soi,
Să fugă tristeţea din noi!
Să bem ţuica cea de prună
Pentru o viaţă mai bună!

Iată, anul nou uşor apare,
Îl vedem, deja e în zare,
Să-l primim cum se cuvine,
Cu urări de la mai bine!

Iar dacă Bârfa v-a tihnit,
Mulţumim că ne-aţi citit!
În orice zi şi noapte,
Vă vom fi cu drag aproape.

Voi, dragi cititori,
S-aveți parte de comori
Să ne citiți cu spor,
S-aveți bucate-n cuptor,
Să ne citiți cu bucurie,
Din Dacia până-n Sărărie.
Să aveți bucurii duium,
Și voi, cei din Bucium

Casa să vă fie fericită
Iar familia mereu iubită.
Prietenii fie-vă aproape
Și cu sprijin pentru toate.
Să aveți curaj și credință,
Pace și bunăvoință.

La mulţi ani, cu sănătate,
Împliniri şi spor în toate!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!