Legenda spune că pe vremea când evreii cucereau Canaanul, Iosua i-a cerut lui Dumnezeu să oprească soarele în loc, ca să se lungească ziua și să aibă el timp să kilărească niște adversari. ”N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea”, zice Biblia. N-a fost, dar era cât pe-aci să fie. O asemenea zi a fost cea de 23 aprilie 2013, când s-a născut oficial Alba-ca-Zăpada lui Zeus. Adică Partidul Mișcarea Populară a lui Băse. Nu râdeți, că noi vorbim serios și o să povestim mai la vale de ce. Doar că Cel de Sus e trecut prin multe și nu-l păcălești chiar cu orice, așa că soarele și-a văzut de treabă în continuare. Și-și vede pe mai departe, iar rochia Albei ca Zăpada a căpătat o nuanță de gri-șobolan. Cel puțin la Iași.

Geneza unui partid
Când s-a născut Mișcarea Populară, analiștii au cam căzut pe gânduri. Nu de alta, dar așa partid nu mai existase vreodată pe meleagurile mioritice. Pe gânduri a căzut și Cel de Sus, întrebându-se dacă n-ar fi cazul să dubleze iar lungimea zilei, ca să marcheze momentul. Pentru neinițiați, a fost primul partid de laborator. Nu s-au adunat câțiva oameni la o cafea să constate că au aceleași idealuri și văd același viitor. A fost un partid făcut la marea meserie. Ideea 1: 100% curat, fără oameni atacabili. Ideea 2: o fundație puternic ancorată în societatea civilă sictirită de politicieni avea să slujească drept magnet pentru acei oameni curați ca lacrimile Sfintei Fecioare, dornici să schimbe România în bine. Fundația avea să reprezinte astfel infrastructura unui partid dedicat clasei de mijloc și tineretului. Dintre membrii Fundației, văzută ca o pepinieră, urmau să fie aleși conducătorii partidului.

Virgini politicește
Iar începutul a fost și la Iași așa cum scria la manual. În mai 2013 a apărut Fundația, condusă de un profesor universitar, Dan Diaconu-Șotropa, căruia nu-i reproșa nimeni nimic, în afară poate de nevastă-sa, ca în orice familie. Câteva luni mai târziu, în august, s-a născut efectiv partidul, moment în care a și început să se rupă filmul, care s-a făcut ferfeniță de tot între timp. Șef la partid a fost pus un avocat și cadru didactic, Dan Constantin Mâță, bun cică la organizare. În loc să fie însă virgin politic, așa cum fusese vorba, avea deja un partid în spate: Noua Republică, din care abia ce plecase. A fost adus, ca vicepreședinte și, mai apoi, șef la filiala municipală, omul de afaceri Marian Berdan, nici el la prima experiență politică. Cândva fusese liberal. Lumea n-a prea băgat chestia asta în seamă. În fond, nici Noua Republică nu era un partid prea cunoscut, iar Berdan nu mai activase la PNL de vreo 9 ani, așa că erau ca și virgini politicește. Ca șefi interimari, erau ok, la urma urmei. Ca să fie clar că sunt de dreapta, liderii PMP au sărit imediat la gâtul USL.

Un partid ca oricare altul
Abia trecuse însă anul nou, iar în filiala ieșeană a PMP a început sarabanda schimbărilor. Mâță a demisionat din funcția de șef, chipurile ca să se ocupe de teza lui de doctorat. Faza a venit însă la câteva zile după ce primarul Nichita îi adusese aminte că pe vremuri depusese adeziune taman la PSD-ul pe care-l înjura, așa că lumea a înțeles că a făcut pasul în spate. În locul lui a fost pus Șotropa, căruia nimeni nu-i reproșa nimic și care era și vice la filială. A stat cinci zile mari și late șef, că a fost adus alt bazat în organizări de partide: fostul viceprimar PDL, Gabriel Grigore. Iar lumea a început să se dumirească. PMP nu era Alba-ca-Zăpada, ci un partid ca oricare altul, în care se înscriu cei care nu mai încap altundeva. Primul lucru făcut de Grigore a fost să se ia taman de PDL și să anunțe deschiderea sezonului de recrutări. Nu degeaba, ci ca să transmită un mesaj. Pe care cei doi deputați ai PDL, Petru Movilă și Camelia Bogdănici, l-au înțeles. În două săptămâni erau înscriși la populari. A fost invitat și Dumitru Oprea, dar n-a răspuns.

Al cincilea șef într-un an
Grigore era al treilea șef interimar în mai puțin de un an, dar nu și ultimul. Sfârșitul lunii februarie a adus unul nou. Bine, tot vechi, de fapt: Camelia Bogdănici, căci Grigore a zis că a terminat cu organizarea și a făcut pasul în spate. Așa de în spate, că peste o lună a reintrat în PDL, alături de Eugen Oprișa, fost vicepreședinte al PMP. Scârbiți de PMP și redescoperindu-și iubirea față de democrația liberală.

O vreme a fost liniște între partizanii lui Zeus de la Iași. Venea campania pentru europarlamentare, iar PMP spera la măcar 10% din voturi. Nu mai era timpul schimbărilor de șefi. Care timp a revenit însă după rezultatele dezamăgitoare de la alegeri. Bogdănici s-a retras și ea de la șefie, la începutul lunii trecute. Locul ei a fost luat interimar de Movilă. Al cincilea șef în decurs de un an. Și Berdan s-a retras de la municipală (sau a fost retras), în locul lui venind Răzvan Huțanu, fost secretar al filialei. Iar de Șotropa nu s-a mai auzit nimic. Ultimele cuvinte ale Cameliei Bogdănici când s-a retras din funcție a fost că cel care îi va lua locul va avea multă treabă, că partidul e în plină reorganizare.

Şef plin, nu interimar
Știm că v-am amețit, dar așa ne-au amețit și băieții de la PMP. Noi am numărat vreo 5-6 șefi într-un an de zile. Un mandat mediu de șef la PMP a durat două luni. Nici PNȚ, în perioada în care fiecare se certa cu fiecare nu a reușit performanța asta. Singurul lucru de remarcat este faptul că schimbările din PMP s-au făcut în liniște. Când i-a venit rândul, fiecare a plecat, lăsând locul altora. Cam ca fanarioții. La sfârșitul lunii ăsteia, ar trebui să aibă loc alegeri în partid, iar PMP Iași să aibă pentru prima oară în istoria lui zbuciumată un șef plin, nu interimar. Să fie într-un ceas bun, iar dacă ăla reușește să reziste până prin 2015-2016, chiar că Dumnezeu poate opri soarele în loc. Ar fi o minune.