Reporterii „Bârfa de Iaşi” au găsit, întâmplător, jurnalul unui poliţist. Din agendă lipseau câteva file, aşa că nu se ştie cui aparţine. Însemnările sunt însă interesante. Redăm câteva fragmente:

– Ieri am coborât până la subsol, la arhivă, să caut dosarul unui tip dat în urmărire generală de vreo cinşpe ani pentru furt calificat. Văzusem la televizor un deputat care semăna perfect cu individul şi m-am gândit că ăla o fi omul pe care-l căutam. Din păcate, nu era el, dar voi rămâne cu ochii pe parlamentar, sigur îl prind eu cu ceva.

– Azi discutam cu un şef de la investigaţii criminale că simbolurile noastre, ale poliţiştilor români, nu sunt revolverul sau insigna, ca la americani, ci coala de hârtie albă format A4. Tot timpul trântim câte o hârtie în nasul infractorului, ca să dea cu subsemnatul. Nu ştiu ce ne-am face fără topurile de hârtie din fişete şi fără pixurile de pe birou. Am putea să somăm suspecţii pe stradă cu formula: „Stai că trag cu un Pelikan de 0,5 milimetri!” sau „Mâinile sus, eşti înconjurat de trupa de elită Cariocile Negre!”

– Când vreau să mă relaxez seara, acasă, scot din debara cizmele de miliţian pe care le-am purtat în ’79, prin noroaiele din Belceşti, în calitate de tânăr şef de post. Aştept să adoarmă nevastă-mea şi mă duc în bucătărie, unde mă apuc de lustruit cizmele cu un set special de cârpe, de care ştiu numai eu. Visul meu, când oi ieşi la pensie, e să mă întorc la Belceşti apăsând cu cizma pe gâtul acceleraţiei unui IMS de să-şi facă babele cruce pe uliţă. Că doar unul a fost plutonier în comună, bre! Bine ar fi să găsesc şi o sirenă pentru IMS, că altfel n-are nici un farmec.

– Mă uitam de sărbători la filmele cu BD şi mi-am dat seama că am îmbătrânit şi încă nu am un profil al meu de cinema. Când eram tânăr şi suplu, credeam că semăn cu Alain Delon, apoi, când m-am mai îngrăşat, îmi puneam pălăria în cuier în stilul lui Maigret jucat de Jean Gabin. Tovarăşii au observat că îmi caut repere capitaliste, aşa că am început să îl imit pe Sergiu Nicolaescu. Acum, am o alură de paznic la IGP-ul anilor ’80, un amestec de Gavril Dejeu şi Pavel Abraham.

– De când sunt şef de serviciu, îmi lipseşte munca de teren. Nu mai am contact cu oamenii. Ce vremuri erau când suceam mâna la spate la hoţii din piaţă sau la şuţii din tramvai! Însă cred că mă voi ocupa de un caz care a apărut recent pe scara blocului meu. Cineva fură în fiecare lună lista de la întreţinere. Am deja un cerc de suspecţi, printre care chiar administratorul asociaţiei. O voi lua parteneră în anchetă pe doamna Bernic, de la cinci. De când i-am văzut biblioteca plină de Rodica Ojog Braşoveanu, am încredere în flerul ei.