Continuăm şi în acest număr să publicăm fragmente incitante din jurnalul unui poliţist ieşean, jurnal pe care l-am găsit pur întâmplător:

– Ieri l-am dus pe nepotu-meu la şcoală, unde i-am cunoscut învăţătorul. Un tip mărunt, ochelarist, cu un sacou cam unsuros, îmi părea suspect. Când mi-a zis, zâmbind ca un castor, că îi învaţă pe copii bastonaşe, l-am luat de guler şi i-am şuierat în ureche: „Băi, nene, ia de mâine să treci direct la bastoane! Îl vreau bărbat, mă-nţelegi? Învaţă-l cum stă treaba cu bastoanele, cum am învăţat şi eu la şcoala de miliţie din Câmpina, ai priceput?”. Cred că a înţeles mesajul, că s-a făcut mic şi a dispărut în cancelarie, scăpându-şi pe jos fluierul cu care chema copiii din curte. I l-am confiscat şi-l voi da de pomană unui coleg de la circulaţie.

– Datorită filajului corespunzător pe care l-am întreprins împreună cu doamna Bernic, de o săptămână nu a mai fost furată lista de plată la întreţinere. În schimb, am văzut că, undeva între domnul Croitoru şi doamna Berescu, cineva a scris cu pixul pe listă “Je suis Charlie”. Ciudat, o fi vreun nou locatar? Cred că trebuie să le propun băieţilor de la secţie o razie amplă, să vedem cine e Charliul ăsta, unde stă şi dacă are viză de flotant.

– Mă enervează acţiunile astea de socializare cu comunitatea, în care suntem nevoiţi să mergem prin licee şi să facem nu ştiu ce campanie de prevenire a faptelor antisociale în rândul tinerilor. Ce prevenţie, că deja am recunoscut într-o clasă vreo doi băieţaşi care au petrecut câteva nopţi bune în arestul preventiv! Pe vremuri, când mă vedeau, se duceau singuri la frizerie şi se tundeau zero. Preventiv.

– E clar, lumea s-a întors cu fundu’n sus. Ieri seara am intrat în sediul inspectoratului, având ceva treabă la birou, unde uitasem de jumate de ani o conservă de pate de ficat şi mi-era teamă să nu explodeze. Mă aşteptam să aud din camera ofiţerului de serviciu familiarul sunet al zarurilor aruncate pe cutia de table. Când colo, linişte de mormânt. Am intrat în panică. Cu pistolul la vedere, am trântit uşa camerei, convins că băieţii fuseseră ciuruiţi de vreun terorist. Când colo, toţi trei agenţii jucau table pe calculator, într-o linişte desăvârşită. „Ce faceţi, dom’ comisar, vă fac un X şi 0 pe tabletă?”, m-a întrebat agentul Buşan. Până la urmă, am rămas şi-am jucat vreo optzeci de partide, până a căzut curentul şi am rămas cu zarurile în mână.

– Băieţii de la ordine publică mi-au dat o statistică care spune că, la Iaşi, 80% din furturi se petrec în marile centre comerciale. Acum nu ştiu cine fură, clientul sau corporaţia care deţine magazinul. Iaca de aia cumpăr doar mărfuri proaspete din piaţă, unde ştiu exact babele care umblă cu cântarul măsluit. (va urma)