Miracolul (economic) polonez, polsko cud, m-a contrariat profund din 2009 încoace. De fiecare dată când am văzut/citit ştiri sau comentarii referitoare la criza economică mondială (numită de către unii experţi economici criza Americii şi Europei, pentru că India, Brazilia şi China se simt relativ bine) m-am întrebat, pur româneşte, cum pălăria mea ăştia n-au fost puşi la pământ?!
Pe bună dreptate, vă veţi întreba ce are aia cu Prefectura sau ce asemănare poate fi între Vistula şi Bahlui. Ei bine, părerea mea sinceră este că „miracolul de pe Vistula”, aşa cum îl numesc cei de la The German Times, se poate adapta şi la râul ce străbate capitala Moldovei. Şi am să vă dau direct argumentul suprem, ca să nu vă ţin în tensiune: polonezii au fructificat la marea artă avantajul situării la graniţa dintre Est şi Vest, sau, mai bine zis, au transformat această imposibil de modificat realitate într-un atu. Să trecem însă de la geografie la economie, pentru că asta ne doare.
Un american, un francez şi un neamţ… Ştiu că sună ca un banc, unul al epocii globalizate/globalizante, însă i-am menţionat aici pe cei care găsesc explicaţii complet diferite pentru… polsko cud (ce-mi place cum sună asta…). Atât de diferite sunt explicaţiile, încât am sentimentul că vorbesc despre ţări diferite. Ca o paranteză, este cam aceeaşi senzaţie pe care o încearcă ieşenii atunci când citesc presa locală şi au sentimentul că au în faţa ochilor ştiri din oraşe diferite…
Să revenim însă la globalizarea noastră cea de toate zilele. Ei bine, americanii de la Foxnews găsesc două explicaţii pentru relativa bunăstare a celor 38 de milioane de polaci (aşa cum îi numeam noi, când eram mai mici, pe cei care înghesuiau în Fiat-urile lor cafeaua şi blugii pe care le vindeau la noi). Prima este şi cea mai tare: produc tot felul de chestii ieftine, dar nu în sensul de “cheap” – ieftin, ci mai degrabă “convenient” – convenabil. Asta nu mai trebuie să v-o explic, pentru că vă puteţi da seama şi singuri aruncându-vă privirile pe etichetele produselor din toate hipermarketurile ieşene. În plus, tot americanii spun şi că spre Vistula au migrat investitorii din Grecia, iar eu sunt tentat să le dau dreptate, pentru că yankeii au nevoie să ştie foarte bine ce se întâmplă într-o ţară în care au o grămadă de interese. E drept, mai mult militare…
Francezii de la Le Monde diplomatique găsesc o explicaţie din partea mai socială a politicilor guvernului de la Varşovia, dar cu nimic mai surprinzătoare: numai 1,6 milioane de oameni primesc ajutoare de la stat. Da, aţi citit bine! Este ca şi cum în România ar fi vreo 800.000 de asistaţi. Păi, la „suma” asta, bugetul n-ar cheltui nici măcar „banii de ţigări”, ca să fac o paralelă cu faimosul „coş zilnic”.
Nemţii de la The German Times sunt, aşa cum ne-au obişnuit cei din “ţara merţurilor”, foarte pragmatici. Ei găsesc patru explicaţii majore. Prima am menţionat-o mai sus, adică poziţia privilegiată între Răsărit şi Apus. A doua chestie este fix opusă României: economia Poloniei este mai puţin dependentă de industria auto, europeană sau americană. Şi numai cine nu ştie ce decline are această ramură economică nu poate realiza avantajul. Cea de-a treia explicaţie este legată de o mare şi solidă piaţă internă, spre deosebire de „economii de export” precum Cehia, Slovacia sau Ungaria. În fine, dar nu în cele din urmă, la toate se adaugă şi rezerva strategică a… vândutului din casă, pentru că, spre deosebire de colegele din fostul bloc comunist, Polonia mai are câte ceva de privatizat. Iar suma pe care premierul spune că ar putea s-o obţină numai în acest an o să vă lase fără aer: 7,1 miliarde de euro.
Sunt convins că, în final, vă întrebaţi, ca şi mine, dacă pe Bahlui poate fi ca pe Vistula. Răspunsul cred că îl găsiţi în cele de mai sus, iar el este da! Eu mi-am făcut datoria jurnalistică să îl expun, restul e treaba celor care au hleba şi cuţitul…
Octavian Storin
