Tot mai multe studii realizate în ultima vreme de cercetătorii britanici de etnie chineză de la universitățile private din Albania avertizează cu privire la un fenomen îngrijorător și, pare-se, inevitabil: odată cu utilizarea în masă a mijloacelor de comunicare electronice (PC-uri, laptopuri, tablete, telefoane mobile), oamenii își pierd tot mai vizibil deprinderea de a scrie de mână; ca urmare, în unele state chiar se ia în considerare eliminarea orelor de scriere din programa obligatorie a școlarilor. În paralel, cercetări complexe pun în evidență un apetit tot mai mic al oamenilor față de cuvântul tipărit – cu alte cuvinte, față de cărți și ziare –, în favoarea celui electronic. Efectul profund al acestei mutații, avertizează savanții, este acela că, vrăjiți de spontaneitatea și accesibilitatea informației electronice, oamenii renunță treptat la obiceiul reflecției. Fenomenul se suprapune peste o metamorfoză de profunzime a întregii rase umane, relevată de un celebru profesor de la Harvard, care susține că vârful de inteligență al umanității a fost acum vreo patru milenii, iar de atunci scade treptat pe măsură ce sedentarismul a luat locul vânătorii și pescuitului. Iată, așadar, un tablou sumbru care arată că omenirea – scuzați expresia – se prostește pe zi ce trece!

Românii nu aveau cum să înoate împotriva valului degradării psihicului uman. Nu vrem să lansăm polemici, dar uitați-vă mai cu atenție la ce se întâmplă pe la televiziuni sau, dacă vreți, prin Parlament! Înainte de a ajunge la profesorii, doctorii și academicienii semianalfabeți, amintiți-vă de dezastrul de la examenele de bacalaureat din ultimii ani! Se prostește și România? Cam așa s-ar părea, iar perspectiva este teribilă…

Salvarea inteligenței vine de la Iași… sting

Iată de ce, ca locuitori cu nasul pe sus ai capitalei regionale a culturii și educației, am primit cu un orgoliu firesc și cu o satisfacție greu de reprimat vestea că taman de la noi, de la Iași, a început cruciada împotriva analfabetismului și, pardon de expresie, a idiotizării galopante a umanității! Până când ofensiva inteligenței va deveni evidentă și la nivel de mase, adică inclusiv la bacalaureat, contraatacul este purtat de un singur om, care, ca atare, poate fi considerat un adevărat erou al minții în bătălia cu negura spiritului. Cu atât mai notabil și mai dătător de speranțe este faptul că eroul cu pricina nu este vreun academician, conferențiar ori cercetător postdoctoral, ci un om simplu, de-al nostru, din popor. Mai exact, din Partidul Poporului, în persoana mogulului stingătoarelor și truselor de prim-ajutor, deputatul de Nicolina Viorel Blăjuț.

Nu că ne-am fi așteptat ca simpaticul milionar să fie cine știe ce absolvent de Cambridge, dar am trăit o surpriză chiar plăcută să aflăm, citind zilele trecute prin presa locală, că Blăjuț și-a dat bacalaureatul abia anul trecut, în prag de alegeri parlamentare. Sigur, după 20 de ani de „școala vieții”, altfel absolvită cu mai multe diplome de excelență în capitalismul original românesc, nu e chiar ușor să revii la activitatea școlară „clasică”, bazată pe fițuici, șpăgi și, acolo unde unde nu se poate altfel, toceală pe ultima sută de metri. Așa se face, pesemne, că, în prima sesiune a examenului de bacalaureat de anul trecut, Blăjuț a picat glorios, cu 2,10 (doi și zece sutimi) la română și un fulminant 1,1  (unu și zece sutimi) la matematică. Ambiția și foamea de educație nu l-au părăsit, însă, pe deputatul nostru. După o vară de studiu intensiv, în care concediile exotice au fost sacrificate pentru comentarii, compuneri, fracții și integrale, Blăjuț a revenit fulminant, obținând, în sesiunea din septembrie a examenului, un onorabil 8 (opt) la română și un decent 5,5, (cinci și cincizeci de sutimi) la matematică, precum și respectabilul titlu de „tehnician în automatizări” eliberat de Grupul Școlar „Nicolina”. Mai mult, elanul de acumulări intelectuale a prins aripi odată cu depășirea acestui hop, Blăjuț devenind, în aceeași sesiune de toamnă, student și, desigur, viitor licențiat al două facultăți de prestigiu: cea de Construcții de la Politehnică și cea de Științe Politice de la „Petre Andrei”.

Poporul contraatacă

Sigur, cârcotașii ar zâmbi superior doar la auzul unei expresii de genul „bacalaureat la 40 de ani”. Alții s-ar putea îndoi că, atunci când ai firme de condus, milioane de făcut, familie de întreținut, amantă de frecventat, bașca o carieră politică de construit, mai ai timpul fizic să înveți comentariile la „Luceafărul”, „Lostrița” și „Moromeții” într-atât de bine încât să sari de la nota 2,1 (doi și zece sutimi) la 8 (opt). Că, la o adică, dacă ai câteva sute de mii de euro ca să îngropi zeci de morți, să plătești sute de execursii și să umpli toată Nicolina de bannere violet, nu dispui de un mărunțiș de câteva sute ca să „rezolvi” un examen. În fine, alții ar adăuga că nici nu-i mare brânză să fii student cu taxă la două facultăți, din care una la privat…

Noi, însă, dezavuăm energic astfel de interpretări tendențioase, pe care le considerăm rodul rușinos al invidiei și, mai ales, al lipsei de înțelegere a naturii poporului român. Fiindcă, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, dragi români, dacă poporul nostru a rezistat atâtea sute de ani sub asaltul otomanilor și al rușilor, dacă l-a dat jos pe Ceaușescu și era cât pe ce să repete isparava și cu Băsescu, dacă i-a zămislit pe Inna, Connect-R și Monica Tatoiu, nu credeți că putea și să învețe în două luni cât alții în 20 de ani?! Începutul e mai greu la noi, fiindcă, odată porniți, nu ne mai oprește nimeni, nici măcar noi înșine. Iată de, pe deplin încrezători în progresul intelectual al deputatului popular, așteptăm cu nerăbdare invitația la ceremonia de învestire a sa în funcția de președinte al Academiei Române!

Prostamol

P.S. Nu știm exact de ce, dar ne stăruie în minte că, pe lângă „mulțime”, „neam”, „gloată”, „plebe”, „obște” sau „norod”, unul dintre sinonimele cuvântului „popor” este acela de „prostime”…