Liberalul ieşean Liviu Brătescu, fost contracandidat al Elenei Udrea în colegiul Roman la alegerile parlamentare din 2012, va lansa săptămâna viitoare o carte explozivă despre blonda de la Cotroceni.

Titlul volumului ce anunţă amănunte picante este cât se poate de elocvent: „Pe contrasens cu favorita preşedintelui. Cronica unei campanii”. „Bârfa de Iaşi” prezintă în exclusivitate pasaje din manuscrisul lui Brătescu, multe dintre ele fiind atât de incitante, încât au fost cenzurate chiar de autor.

„La revenirea în Romanul natal, oraşul mi s-a părut atât de urât, încât mi-am dat seama că mi se potriveşte ca o mănuşă. Voi câştiga cu siguranţă, îmi spuneam, privindu-mă în oglindă. Totul s-a năruit într-o dimineaţă, când am văzut-o pe Ea, Elena. Se rătăcise pe şoseaua de centură şi făcea semn la maşini. Era atât de fragilă în pantalonii săi mulaţi şi cizmuliţele roşii! Am luat-o în maşină până la primărie. Pe drum, s-a apucat să molfăie un cârnat de Pleşcoi. Ah, mi s-a părut atât de erotic totul! Usturoi şi Chanel 5, ce combinaţie mortală!”.

„Azi, Elena m-a rugat să o ajut să-şi amenajeze apartamentul cumpărat în Roman. I-am explicat că nu pot veni decât noaptea, când presa doarme. Mi-a şoptit că e mai bine aşa. Mi-am cheltuit jumate din banii pe afişe cumpărându-i cel mai scump var. M-a întâmpinat într-un neglijeu mai mătăsos decât foşnetul unei bancnote de 100 de euro. Am început să frec nebuneşte trafaletul pe perete, în timp ce ea făcea o cafea la aragazul Arctic. Am stropit-o cu câteva picături pe bluză, pe care ea le-a lins uşor, fremătând de plăcere. Mi-a explicat că are o lipsă de calciu şi obişnuieşte să lingă var din când în când. I-am spus că mai am de dat vreo două mâini, până să fie totul gata. <<Cu cât mai multe mâini, cu atât mai bine>>, a murmurat ea”.

“Ziua alegerilor. În cabină, am suspinat văzând numele ei lângă al meu pe buletinul de vot. Ah, o iubire imposibilă! Parlament nenorocit, tu eşti Iago care ne desparte. Am făcut un origami din buletinul de vot, un fel de lebădă suprarealistă, ca şi pasiunea noastră. În urnă am băgat deconturile cu hotelul, pentru partid”.

“Plecare, tristă plecare din Roman. Trebuia să o mai văd o dată. Am aşteptat-o în faţa hotelului, ascuns pe după coloanele clădirii. A ieşit, veselă, sclipitoare, albă. Vorbea la mobil. M-am apropiat de ea, cu trandafirii în braţe. Am apucat s-o aud spunând: <<Da, iubiţel, l-am făcut varză. Auzi, era şi doctor în istorie pe deasupra. Păi să nu dai cu el de pământ? Da, poţi pune şampania la rece. Te pup, Traian!>>”.