Dragii noștri cititori, campania electorală tocmai a început. Nu vă întrebăm cum vă plac primele ore de afișe lipite peste tot, bannere, reclame TV, radio și presă scrisă. Ca de obicei, nici nu vă spunem cum să votați. Vom mai avea noi ocazia să vorbim despre campanie și candidați. Deocamdată, hai să facem împreună o mică plimbare în trecut, să vedem și noi ce vom avea de ales pe 5 iunie. În fond, dacă funcția de președinte are în România o vechime de doar 42 de ani, primul președinte fiind Ceaușescu, cea de primar este mult mai veche, iar cea de președinte de Consiliu Județean, mult mai nouă.

Primele forme
Când s-au apucat de scris, cronicarii nu au menționat nicăieri vreun primar. Pe vremea lui Ștefan cel Mare, funcția nu exista și nici ceva asemănător. De fapt, nici orașe sau comune nu existau în sensul actual al termenului. Satele aveau în frunte un staroste, ales direct de oameni, dintre cei mai înstăriți gospodari. Rolul său nu era însă de conducător al comunității, ci doar de responsabil cu strângerea birurilor. Dacă țăranii nu puteau plăti dările, le plătea el din buzunar. Deci, nu era o funcție prea plăcută. Primul nivel administrativ era în Moldova ținutul, iar în Muntenia județul, conduse de pârcălabi. Moldova lui Ștefan avea 23 de ținuturi, deci acestea erau doar ceva mai mici decât cele de acum. Exista ținutul Iași, care se întindea și peste Prut, în actualul raion Ungheni și ținutul Cotnari.

Comune grupate în plăși
Cuza a fost cel căruia i se datorează actuala organizare a României. În 1862, el a înființat comunele urbane și cele rurale, adică orașele și comunele de azi și, la nivelul superior, județele. Primarii comunelor rurale erau numiți de prefectul județului, iar cei ai orașelor, ca și prefecții, de domn. Comunele erau grupate în plăși. Județul Iași a avut între trei și șase plăși, în diferite perioade, cum erau plasa Bahlui, cu reședința la Podu Iloaiei, Cârligătura (Târgu Frumos), Codru (Buciumii, acum cartier în Iași), Copou (cu reședința în Iași), Turia (Șipote) și Ungheni (cu reședința în Ungheniul basarabean de azi). Ideea de consiliu județean a apărut după încă doi ani, format din membri aleși de populație, câte doi din fiecare plasă. La rândul lor, membrii consiliului alegeau un prezidiu din trei membri, care aveau însă doar un rol consultativ pe lângă prefect. De fapt, cam tot ce însemna administrație publică pe atunci era în mâna domnitorului, iar poporul alegea doar niște consilieri care asta și făceau: consiliau, în speranța că vor fi și ascultați.

Câteva luni
Primul primar al Iașului a fost Dimitrie Gusti. A avut vreo cinci mandate, murind în funcție. Asta nu înseamnă că a condus Iașul 20 de ani. Mandatele pe atunci erau mult mai scurte, primarul fiind des schimbat dacă se supăra prefectul pe el și-l pâra pe lângă domnitor, iar mai târziu pe lângă rege. De fapt, primul mandat al lui Gusti a fost și cel mai lung, de doi ani și trei luni. Al doilea mandat a avut doar 9 luni, iar ultimul, doar patru. Până la venirea comuniștilor, s-au succedat 48 de primari. Unii au condus Iașul în mai multe rânduri, perioada 1864-1947 numărând 64 de mandate. În medie, un mandat a durat un an și patru luni. Mai să nu-ți vină să crezi că Iașul s-a modernizat puternic în această perioadă.

Președinți ai Sfatului
Perioada comunistă a fost ceva mai stabilă. Până în 1989 au fost doar 10 primari. Președinți ai Sfatului Popular cum se chema pe atunci. Teoretic, erau aleși. Practic, nu se shimbase nimic, în afara aparențelor. Primarul era tot la cheremul altuia mai mare, astfel încât oamenii degeaba votau. Nu chiar degeaba, că votul era obligatoriu, iar dacă nu te prezentai, plăteai o amendă destul de grasă.

După 1989
Abia Revoluția avea să aducă în administrația locală românească noțiunea de alegeri. Nu chiar imediat. Până la primul primar ales, aveau să mai fie patru numiți: Ionel Onofraș, Vasile Dumitriu, Emil Uncheșel și Emil Alexandrescu. Ultimul a fost numit primar în iunie 1991, iar în februarie 1992 a fost ales primar, fiind primul primar ales democratic din istoria Iașului. Mandatul său a durat însă doar două săptămâni, Alexandrescu murind la începutul lui martie 1992. Până la alegerile anticipate, i-a ținut locul Vasile Dumitriu, care avea să piardă însă în fața lui Constantin Simirad. După el, după cum bine se știe, a venit Gheorghe Nichita, iar acum interimatul e asigurat de Mihai Chirica.

Câteva cifre
Peste o lună, veți fi chemați la vot. Din cei 919.049 locuitori câți are oficial județul, 715.035 au drept de vot. Din cei 362.142 de locuitori ai municipiului, 294.207 sunt așteptați la urne. În total, avem 740 de secții de votare în tot județul, cu 14 mai multe ca la alegerile precedente. Nu de alta, dar s-au înmulțit locuitorii în unele comune. La Moșna, de exemplu, sunt de 3,6 ori mai mulți. A, nu, nu i-a pălit pe localnici niciun chef nebun de a face copii acum 19 ani. Pur și simplu, s-au „mutat” vreo 5.000 de basarabeni cu domiciliul în comună.