Tic-tac, tic-tac, tic-tac. În orice film american de 2 lei sau, mă rog, de 57 de cenți, atunci când băiatul rău o leagă pe gagica faină de o bombă cu ceas, aia ticăie. Bomba, nu gagica. Culmea e că bomba ticăie ca un ceas deșteptător rusesc, chiar dacă afișajul este digital. Mă rog, de-ale Hoolywood-ului. Bomba cu ceas a devenit și pentru ziariști o expresie favorită. De câte ori n-ați auzit ceva gen ”în birourile Prefecturii/Direcției Sanitar-Veterinare/Canișei Poliției etc ticăie o bombă cu ceas”? E ideea aia, că ceva nașpa stă să se întâmple. Ei, aceeași expresie o s-o folosim și noi, nițel în altă formă: ”în apartamentele ieșenilor ticăie 60.000 de bombe cu ceas”. Nu vă speriați. Nu explodează nimic. Încă. Dar nici mult nu mai e.

Debranşări fără noimă
Un lucru e sfânt pentru oricine. Casa. Și întreținerea ei. De ani buni, ieșenii și-au băgat picioarele în ea de încălzire centralizată, componentă esențială financiar vorbind a întreținerii. Prețul gigacaloriei, faptul că așteptau juma’ de oră să se încălzească apa, iar apa rece sau călâie era plătită tot ca apă caldă au fost motivele principale pentru care mii de ieșeni și-au tăiat voios țevile de termoficare și au trecut pe centrale pe gaz.
Fără doar și poate, să plătești apa rece la preț de apă caldă și gigacaloriile transformate în aburi prin țevile ciuruite de sub străzi sau prin subsoluri este aiurea de tot. Cel puțin pentru vreo 60.000 de ieșeni care au ales centrala. Spunem ”vreo” pentru că nimeni nu știe câte sunt. Prea s-au pus alandala, fără nicio noimă și fără nicio regulă. Dar nu intrăm în detalii juridice, pentru că cifrele tot cifre rămân. Avem: 100.000 de apartamente în cele 1.500 de blocuri ale Iașului. 40.000 rămase la Dalkia. Restul… centrale sau sobe. Centrale pe gaz sau electrice. Alea electrice, puține de tot, cel puțin după cum le merge firmelor de profil. Iar bomba noastră înseamnă tocmai astea vreo 60.000 de centrale.

Cine-i verifică?
Nu că vor exploda toate mâine. În principiu, fiecare deținător de centrală trebuie să și-o verifice o dată la doi ani, la o firmă autorizată ISCIR. Dacă nu, se lasă cu amenzi, care chiar se dau. Tot în principiu, o centrală n-are probleme timp de doi ani. Că nu o oprește nimeni să facă ”bum” la o zi după ce firma respectivă își dă ștampila, este altă treabă. Să nu cobim și să nu ne dea în judecată producătorii de centrale. Dacă nu sunt verificate, centralele sunt periculoase şi pot să facă „bum”.

„Bum” şi-n buzunar
Dar ăsta nu e singurul „bum”. Mai e unul. În buzunar. Cât era prețul gazului în 2005? 7.000 de lei metrul cub. Cât e acum? 1,4 lei. Adică 14.000 din ăia vechi. Adică dublu. Mă rog, se măsoară în KW de energie generată, dar nu vă băgăm în chestii tehnice. Se măsoară și în Jouli și în BTU, dar preferăm să vorbim românește. Pe scurt, prețul este dublu și în creștere. De fapt, în 2013 a crescut cu 25%. Anul ăsta, se așteaptă un plus de 20% și tot așa. Până unde? Păi… Ați tot auzit fraza cu ”alinierea la prețurile europene”, nu? Ei, la gaz suntem la jumătatea mediei europene. Deci, e loc.
Nu știm alții cum sunt, dar noi stăm la un bloc 100% Dalkia. Părinții, la unul 100% centrală. Apa caldă și căldura, se afişează, şi la ei şi la noi, pe lista de la parter. Am făcut de curiozitate o comparaţie. E jale. Deja noi stăm mai bine la facturi, adică sunt mai mici decât ale părinţilor cu centrală. Dar, când preţul gazului va exploda din nou, buzunarele părinţilor vor face „buum” de-a binelea.

Managementul privat
Ca să vă enervăm și mai dihai, am mai spune că prețul gazului la amărâții ăia de americani este la o treime din cel european, deci mai puțin decât în România. Dreptu-i, că SUA nu e membră UE, așa că exploatează gaz prin fracturare hidraulică la greu. Deh, Pungeștiul e în Vaslui, Regiunea Nord-Est, România, UE, nu în Dakota. Mă rog…
Și-atunci? Păi, electricitatea nu este o soluție, că e ca la gaz. Prețul în creștere. La gigacaloria centralizată însă, e tot ăla de anul trecut, iar băieții de la Dalkia au terminat anul bine. Sfântul management privat. Deci, se poate. Bun, prețul ca prețul, dar apa rece la preț de apă caldă? Dar căldura pierdută pe traseu? Mai țineți minte vremea lui Ceașcă? Noi, da. Întreținerea ieftină, dar apă caldă și căldură, din părți. Acum e oleacă altfel. Să nu vorbim cu păcat, dar dacă a făcut ceva bun bietul CET, Dumnezeu și Fiscul să-l ierte, a fost să înlocuiască punctele termice cu module termice, moștenite acum de Dalkia. Şi-acum Dalkia mai face ceva: investeşte în echipamente, pe tot lanţul de la producere, transport şi distribuţie. Păi, ăsta-i, tată, managementul privat. Se cheamă scurt, eficienţă. Dacă mai zicem și că Primăria a înhățat o grămadă de bani europeni ca să schimbe niște magistrale de transport, începe să sune rezonabil.
Partea proastă la centrale este că, dincolo de independența asigurată față de sistemul centralizat, au devenit nepractice. Nerentabile. Cu tot cu țevi și calorifere noi, costă vreo 6.000 de lei. Durata de viață este de vreo 7 ani, în medie. Deja, la prețul de acum al gazului, nu se mai amortizează, înainte de a trebui schimbată. Nu ne cheamă ”mama Omida”, dar parcă am paria pe numărul celor care, după ce le expiră centrala și saltă prețul gazului ca lumea, o să ceară rebranșarea.

• 60.000 de apartamente cu centrale neverificate sunt, potenţial, 60.000 de “bombe”
• 25% a fost creşterea preţului la gaze anul trecut
• 20% va fi scumpirea din acest an a gazului