Dacă am compara orice campanie electorală cu un ritual de împerechere, n-am fi prea departe de realitate. În fond, ce face orice candidat? Încearcă să impresioneze și să seducă cu orice preț electoratul, iar acesta din urmă să-i cadă pradă farmecelor sale. Din acest ritual, rezultă transformarea fiecărei victime în vot.

Pentru bărbaţi
Să începem și noi să zicem despre candidata Elena Udrea. Preferatei președintelui Băsescu i s-a atașat sloganul general „Bună pentru România”. Nu e greu de sesizat stereotipul lumesc potrivit căruia o femeie „bună” e una pe care și-ar dori-o orice bărbat. Dar e bună doar din punct de vedere sexual. În plus, mesajul e destinat preponderent publicului masculin. În afișele de prezentare, Udrea e îmbrăcată într-un taior alb, culoarea imaculării, adică femeia e curată, nu-i coruptă. În plus e sexy, căci fusta e mini, dar și pusă pe treabă, căci mânecile sunt până la cot, par suflecate adică. Per total, conceptul de candidat atribuit Elenei Udrea are ca dominantă senzualitatea feminină, cu puternică conotație sexuală. Riscurile sunt pe măsură: electoratul feminin s-ar putea să nu fie atras deloc, iar celui masculin să-i curgă doar balele. Și, cum zicea un prieten mucalit: Hai, bă, că doar România nu-i lupanar! Împerecherea alegătorilor cu Elena Udrea va fi consumată mai ales în planul fanteziei.

Poezie cu rimă
Monica Macovei are și dânsa cuvântul „bună” în slogan. Putem specula că femeile candidat din România au o frustrare puternică în fața bărbaților și vor să izbândească cu arma secretă a sexualității. Numai că în cazul fostului ministru al justiției, e vorba despre un comparativ de superioritate: „Macovei, mai bună decât ei” asta e poezia, cu rimă, a Monicăi. În schimb, spre deosebire de Udrea, nu prea o avantajează facialul, oricât de fotoșopată a fost figura ei. Miza campaniei e așadar axată pe mesaj în detrimentul vizualului, ceea ce o face pierzătoare din start. Regula de aur zice că o imagine face cât o mie de cuvinte. Dar o mie de cuvinte s-ar putea să nu fie în stare să încropească nici măcar o imagine.

Figuraţie
În aceeași linie se înscriu și Călin Popescu Tăriceanu și Teodor Meleșcanu. Primul zice: „De partea ta. Bunăstare și respect” – recurge adică la amintirea guvernării 2004-2008, care însă se pare că s-a șters total din memoria românilor, după acești șase ani de secetă economică. „De partea ta” indică atașament, dar nu și soluții, pentru că „bunăstare și respect” sunt cuvinte generale, vagi. Ia să fi zis, de pildă: „De partea ta. Te scutesc de datoriile la bănci”… Meleșcanu se proclamă la fel de searbăd: „competent și bun român”, calități care nu prea par să-i intereseze pe români, pentru că te mențin în sărăcie. Tăriceanu şi Meleşcanu par, astfel, că fac doar figuraţie, care ajută doar la ritualul de împerechere al altora.

„Un băiețaș președinte”
Mesajul lui Dan Diaconescu este un ultimatum: „Acum ori niciodată. Diaconescu Președinte” și nu se potrivește deloc cu imaginea puerilă a candidatului care ține degetul opozabil ridicat. Un fel de „acum ori niciodată, un băiețaș președinte”. Otevistul insistă pe culoarea mov, rămășiță a ideii fanteziste cu flacăra mov aducătoare de noroc în campania prezidențială din 2009, care l-ar fi favorizat pe Traian Băsescu. Culmea, însă, un al doilea mesaj cu care defilează DD este „Adio Traian Băsescu, vine Dan Diaconescu” – un mesaj cu totul inutil în conștiința alegătorilor pe care nu-i interesează fostul președinte, care oricum dispare, că-i la final de mandat. Agresivitatea mesajelor lui DD contrastează așadar cu figura copilăroasă a acestuia, rezultanta fiind: credibilitate foarte scăzută.

Cu influenţă poloneză
„România lucrului bine făcut” este sloganul atașat lui Klaus Iohannis. Pe scurt, vă zicem că expresia „lucrul bine făcut” nu e de origine germană, cum e candidatul ACL, ci poloneză și aparține filosofului praxiolog Tadeusz Kotarbinski. În vizualul asociat mesajului, candidatul e în cămașă și cravată, gata de treabă, fie cu mâinile desfăcute larg, simbol al deschiderii către toți românii, fie cu mâinile așezate ca pe un pupitru, dar cu arătătorul dreptei spre textul sloganului, care e chiar sub imaginea sa. Iarăși, ca și în alte cazuri, se pare că totul se concentrează spre mesaj. Mesajul Iohannis nu face însă referire explicită la oameni, ci la lucruri. E un mesaj de standard ridicat, un mesaj statistic, dacă ne putem exprima așa. Sloganul este o promisiune prea generală, dar totuși clară, cu condiția ca „lucru” să desemneze ceva pozitiv, cinstit și folositor, și nu combinațiile și cârdășiile specific românești. Cum ar fi, de exemplu, să-ți faci rost, bugetar fiind, de vreo șase case pentru tine, când de folos ți-ar fi doar una.

Clar, simplu, direct
Din punct de vedere al practicii în comunicarea și publicitatea electorală, campania lui Victor Ponta este cu mult deasupra celorlalte. Mesajul este simplu, univoc, nu lasă loc de interpretări abuzive, face apel la un stereotip național – „Mândri că suntem români” – plăcut de toți și ușor de recunoscut, și comunică clar, simplu, direct constructul sau idealul propus: „Președintele care unește”. Nimeni n-a observat sau n-a reluat în legătură cu Ponta faptul că acesta chiar seamănă cu distinsul diplomat interbelic Nicolae Titulescu. De aceea, imaginea sa din conceptul electoral este serioasă, credibilă, integrată. Ritualul de împerechere declanșat de Victor Ponta, cu toate turbulențele și zgomotele din teritoriu, are cele mai mari șanse de reușită în detrimentul celorlalți pretendenți la fotoliul prezidențial.