Divorţul dintre PNL şi PSD produce evenimente, înlănţuite, de la Bucureşti şi până la Cornele Caprei. Miniştrii şi secretari de stat PNL au demisionat. Ponta şi USD îşi vor asigura majoritate parlamentară cu UDMR şi alte minorităţi. Şefii liberali din deconcentrate vor zbura din funcţie. La Consiliul Judeţean şi Consiliul Local Iaşi, dar şi-n fiecare din cele 90 de comune ale judeţului se pot negocia alte alianţe. Dar miza cea mare sunt alegerile prezidenţiale din toamnă

Eh, ce era să se întâmple, s-a întâmplat. USL a rămas fără ultima literă a combinației. Liberalii și-au strâns jucăriile și au plecat acasă. Strânși în jurul liderului Antonescu, la delegația lor permanentă doar șase votând pentru continuarea mariajului cu PSD, liberalii și-au luat șeful pe brațe și au ieșit de la guvernare. Ce va fi? Ei, abia că n-o să ne plictisim. Se anunță o primăvară fierbinte și o toamnă la fel.

Nimeni nu s-a mirat la ruperea USL. Ce a surprins însă cumva, este felul în care s-a întâmplat. Liberalii au pregătit minuțios momentul, calculându-și fiecare mișcare, astfel încât să ajungă în opoziție în armuri strălucitoare de cavaleri medievali, călare pe cai albi, bătându-se până la ultima picătură de sânge pentru binele poporului electoral. Și totuși, momentul rupturii propriu-zise a fost atât de prost gestionat, de te și miri. Am paria de pe acum o ladă de bere pe faptul că liberalii o să și-o fure la viitoarele alegeri de n-o să știe cum îi cheamă. Să ne explicăm.

Un divorț cu avocați proști
În fond, de ce s-a rupt USL? Că PNL a vrut să-l propulseze pe Iohannis ca ministru al internelor și vicepremier, iar Ponta a zis pas la a doua idee. Pentru electoratul majoritar, Ponta a gestionat situația magistral, iar liberalii, prost. Au greșit motivul. Puțini au înțeles de ce și-a retras Antonescu sprijinul pentru trei miniștri liberali și a cerut înlocuirea lor. S-a lansat pe piață ideea că erau prea apropiați de Ponta și prea disciplinați în Guvern. Bine, dom’le, întreabă alegătorul, dar nu erați aliați? Nu era normal ca miniștrii liberali să-l sprijine pe Ponta? Doar nu era să-l caroteze, nu? Deci, 1-0 pentru Ponta. Iohannis a fost o mutare liberală bună. E neamț, deci profesionist, zice publicul. Are carisma unui ferăstrău circular, dar tocmai asta îl face paradoxal, mai simpatic. 1-1. Dar de-aici s-a rupt filmul, iar meciul a început să curgă într-un singur sens. Iohannis, propus și susținut feroce ca vicepremier. De ce? Nici asta n-au putut liberalii să explice credibil. Singurul argument a fost ”e dreptul nostru”. Motivele neoficiale, sugerate de PSD: pus anume ca să-l caroteze pe Ponta. Iar punct pentru premier: 2-1. Ponta lansează ideea cu USD, uşor de confundat cu USL. 3-1. Ponta îl propune pe Daniel Constantin să fie și el vicepremier. Publicul: de ce nu? Că doar și PC e în coaliție. 4-1. Apel emoționant de la Ponta către liberali să nu plece, retragerea propunerii cu Daniel Constantin. Un fel de ”vedeți, fac concesii”. 5-1. Un meci dominat cap-coadă de unii, la care ceilalți au răspuns cu un singur contraatac și în rest doar mârâituri prin gard. La imagine publică, liberalii au pierdut clar. N-au știut să explice care e problema, n-au reușit să-l facă pe Ponta să se enerveze și să-i dea afară. Dar Ponta a reușit să-l enerveze pe Antonescu fără a se face de râs. Cu școala de partid în spate, premierul a trecut cu brio examenul de promovare în liga mare a politicii.

Primele efecte
După un prim meci, la nivel de imagine, pierdut, liberalii se pregătesc să o încaseze și în viitor. Lumea îl vede pe Antonescu vinovat de ruptură. Afară de activul PSD și PNL, care va vota disciplinat, restul electoratului USL se va duce majoritar la PSD. În primul rând, din convingere. Sunt cei care îl urăsc pe Băse, iar Ponta nu uită să-i pomenească numele la fiecare discurs, în timp ce liberalii tac mâlc pe subiectul ăsta. Pentru cei neconvinși de discursul anti-Băse, rămâne confuzia USL-USD. Structura inventată de Ponta seamănă așa de bine la nume cu ”USL”, că cei mai puțin informați o vor vota reflex. E şi un soi de asemănare a siglelor. Nu ne-ar mira chiar ca PNL să piardă din cauza asta chiar din proprii votanți fideli. La europarlamentare, PSD-USD va defila liniștit, iar liberalii vor înghiți cu noduri.

Aritmetică elementară
Bine, până atunci trebuie făcut Guvernul fără liberali. Asta e simplu. Chiar foarte simplu: încă un minister la PC și UNPR; eventual, că este de unde, cultura și mediul la unguri și gata. Cu voturile în Parlament va fi simplu. PNL votează contra noului Guvern, firește. Adică? 150 de voturi în camerele reunite, că astea contează la investitura sau bușirea unui guvern. Blaga a lăsat să se înțeleagă că nu are de gând să transforme PDL într-o anexă a PNL. Și chiar dacă votează contra, asta înseamnă alte 57 de amărâte de voturi, față de 277 câte are USD singur. Îi mai trebuie 12, ca să aprobe orice Guvern. 17 au minoritățile. 26 au ungurii. 23 are PPDD. Neafiliații sunt 27, dar ei chiar nu mai contează. Deci, Guvernul trece. Se poate vorbi, dacă vreți, de legile care vor trebui să treacă prin ambele camere, dar vorbim degeaba. USD e majoritar de departe în Camera Deputaților, iar în Senat are nevoie de vreo două voturi ca să fie majoritar. Apoi, până acum Ponta a guvernat destul și prin ordonanțe de urgență. Credeți că o să fie vreo problemă să o facă și pe mai departe?

Remiză în CL şi CJ?
Pe plan local, va fi mai altfel. Adomniței conduce CJ. Nichita, Primăria. PNL într-o parte, PSD în alta. Niciunul nu este suficient de puternic să conducă singur. Orice altă alianță afară de cea actuală înseamnă să te aliezi și cu PPDD, și cu PDL. La ambii trebuie să le oferi câte ceva. Nu e imposibil, dar totuşi e destul de greu de făcut. Aici, noi pariem pe remiză, cel puţin pe termen scurt. Nu va mai exista o alianță propriu-zisă, dar nici nu se vor scoate cuțitele pe masă. Ca și până acum, PSD îl va contra din când în când pe Adomniței în CJ, iar liberalii pe Nichita în CL, ca să nu uite că există și foștii aliați. Vor trebui ceva mai multe negocieri, dar scandaluri majore probabil că nu vor fi. Cel puţin deocamdată.

Schimbări la deconcentrate
Pe directorii liberli din deconcentrate nu-i vedem bine. Din câte știm, nu există o listă neagră clară. Încă. Dar va exista. Logic, vor fi promovați adjuncții actuali, din partea PSD. Unde vor fi schimbări. Pentru o listă completă însă, așteptăm noua formulă definitivă de Guvern, înainte să pariem cine zboară, cine stă.

Marea miză: prezidențialele
Ei, dar abia alegerile prezidenția sunt miza cea mare. PNL are timp să-și revină după ce a făcut pasul greșit plecând din USL, iar PSD are timp să-și promoveze propriul candidat. Acolo va fi bătălia adevărată, în care aproape orice rezultat este posibil. Noi ne-am gândit la fo’ 6 variante, nu că n-ar putea fi și vreo 20. Din 6, în vreo 3-4, viitorul președinte al României va avea trandafiri la butonieră. Dacă mai aveți voi, cititorilor, vreo variantă, o discutăm și pe aia. Până acum, se știe că Antonescu, Predoiu, Mihai Răzvan Ungureanu şi mai nou, demisionarul din PNL, Călin Popescu Tăriceanu, cu al său nou partid reformator liberal, se vor în fotoliul de la Cotroceni. Bineînţeles e şi premierul Victor Ponta pe care colegii l-ar vrea, dar el încă nu cuplează la idee. Alte nume sunt doar ca ipoteză, deocamdată, dar sunt destul de probabile. Iată, aşadar variantele de lucru, aşa cum arată ele în acest moment:

a)    Antonescu, MRU, Ponta. Poate cea mai probabilă variantă, dar ne pierdem timpul cu ea. Dreapta vine cu doi candidați apropiați ca impact public, stânga cu unul singur. Vă amintiți de 2000, cu Stolo și Isărescu ratând intrarea în turul doi? Exact. Ponta, alesul poporului, foarte probabil chiar din prima. Ar fi varianta ideală, visată de pesedişti.

b)    Varianta Antonescu (PNL), MRU (FC + celelalte partiduleţe de dreapta) şi Călin Popescu Tăriceanu din partea USL (da, e pe bune, chiar se poate. Adică USD, care înseamnă PSD, PC, UNPR şi Partidul Reformator Liberal pe care vrea să-l facă acum repede Tăriceanu). Va fi o luptă interesantă, în care am paria că Tăriceanu va intra în turul II pe care, cu o aşa suţinere l-ar putea câştiga şi împotriva lui Antonescu şi împotriva lui MRU. În scenariul ăsta trebuie să mai aşteptăm câteva săptămâni să vedem cum se aleg apele.

c)    Dreapta renunță la orgolii personale și îl bagă pe Iohannis în față, Antonescu face un pas în spate convins de sondaje că neamţul stă mai bine ca el. Stânga vine cu Ponta. Ei, da, asta bătălie între titani. Nu ne pronunțăm. Orice rezultat este posibil, mai ceva ca la Băse – Geoană. Analiştii zic că asta ar fi o încleştare pe viaţă şi pe moarte.

d)    Ponta din partea stângii, Antonescu din partea dreptei reunite. Este varianta care i-ar fi pe plac lui Băse, care se vrea premier. N-am paria totuși pe Antonescu. L-am văzut președinte interimar și ne-am cam lămurit. Nu știe să-și stăpânească nervozitatea nici în fața ălora de la FMI. E în stare să îngenuncheze în fața oricărui licurici, fără măcar să facă o selecție. Pe urmă, cât a fost președinte interimar, nici măcar n-a încercat să mimeze înțelegerea pentru cei care îl iubeau pe Băse. Președinte al tuturor românilor? Hmmm… Apoi, să nu sune răutăcios, dar voi chiar l-ați vrea pe Băse prim-ministru?

e)    O variantă haioasă ar fi să candideze toată lumea care vrea. Ponta de la PSD, Antonescu – PNL, MRU – FC, Udrea – PMP, Predoiu – PDL, Diaconescu – PPDD, Vadim – PRM, plus vreun ungur. Aaa, şi-ar mai fi şi Călin Popescu Tăriceanu care a anunţat deja propria candidatură la prezidenţiale. Doar aparent lucrurile ar fi complicate. Cei care îl vor pe Ponta, îl vor vota oricum. Care nu-l vrea, va da cu banul până se va plictisi, încercând să aleagă între ceilalți. Unii ar putea să-și bage picioarele și să-l voteze tot pe Ponta. E altă variantă în care Ponta ar putea ieși din primul tur.

f)     Lucrurile s-ar putea complica serios într-o singură variantă. Ponta să rămână premier, că-i place, iar PSD să nu-l susţină nici pe Tăriceanu, ci iasă la bătaie cu Oprescu sau Maior, contra lui Antonescu, MRU și cine s-o mai găsi din dreapta. Maior este băiat bun, dar prea puțin cunoscut. Ar avea avantajul că Băse îl simpatizează, dar asta ar putea fi chiar o piatră de moară legată de glezne. Dacă mai zicem că a fost și șef de serviciu secret, la ce imagine au astea printre români, chiar este riscant să-l arunci în luptă. Doctorul Oprescu este carismatic cât îl țin măselele. Partea proastă la el este însă tocmai faptul că îl știe toată lumea. Mai exact, se știe că n-a rupt gura târgului ca primar de București. E drept, nici Băse n-a fost mai breaz, ceea ce nu l-a împiedicat să devină șef de stat. Lupta ar putea fi însă aprigă și nu ne-am pune toți banii nici pe Oprescu, nici pe Maior.