Tenis feminin, Fed Cup, Canada – România: 2-3, chiar și fără Simona Halep pe teren. Bravo România, brava fetelor, țineți-o tot așa! Ce ne-a venit cu meciul de tenis? Păi, e singurul subiect mai dezbătut zilele astea decât loteria fiscală și nu puteam să trecem pur și simplu peste el. Ei, și acum putem reveni la oile noastre, azi fiind vorba de loteria fiscală. Zarva provocată de prima extragere a trecut, așa că putem sta liniștiți și să vedem ce e cu dânsa și ce se vrea de la ea. E prematur să vorbim de impactul său asupra bugetului, dar tot putem să ne întrebăm de ce, cât sau pentru cine?
Sifonați pe traseu
De ce? Asta e simplu. Guvernul s-a apucat de un program ambițios de relaxare fiscală. După ani de criză și de strâns cureaua, s-a ajuns la o economie destul de stabilă, în creștere. Pentru consolidarea creșterii, cea mai bună metodă cunoscută este reducerea taxelor. Lași mai mulți bani oamenilor, ei vor consuma mai mult, deci economia va crește în continuare, iar firmele românești vor fi primele beneficiare. Așa s-a ajuns la ideea scăderii TVA, pe care am discutat-o recent. Dar dacă reducerea TVA nu e însoțită de o creștere a încasărilor din același TVA, oricât de paradoxală ar fi ideea, bugetul suferă, întrucât consumul nu crește niciodată atât de mult încât să compenseze pierderile în termeni de încasări din TVA. Așa că Guvernul a trebuit să inventeze soluții. Și a inventat două. Dacă merg, scăderea TVA se poate face. Și, până acum, par să meargă. Guvernul a mers pe două direcții, ambele având ca scop final reducerea evaziunii fiscale, adică creşterea gradului de încasare a banilor care ar trebui să ajungă în buget, din taxe și impozite, dar sunt sifonați pe traseu.
Gaură neagră
În 2013, evaziunea fiscală a fost de 101 miliarde lei, adică 16% din PIB. Grosul, respectiv 72 miliarde lei, a reprezentat TVA neplătit la stat, ceea ce explică și faptul că acum Guvernul se concentrează pe TVA, iar nu pe alte impozite și taxe. Ca să vă faceți o idee, salariile celor 1,2 milioane de bugetari din România se ridică la 47 miliarde lei anual. Dacă nu ar exista evaziune fiscală, bugetarii ar putea câștiga triplu, fără ca bugetul să simtă ceva. Evaziunea fiscală este de 2,5 ori mai mare decât bugetul sănătății. Nu vă mai spunem câte s-ar putea face în acest domeniu cu un buget de 2,5 ori mai mare, că vă enervați amintindu-vă de câte ori ați cumpărat dumneavoastră perfuzoarele și feșele pe care ar fi trebuit să le găsiți în spital.
Cum se fentează
Pe scurt, statul ar trebui să încaseze anual 250 miliarde lei din TVA, dar încasează doar 149 miliarde. Unde dispar 101 miliarde? Principalele metode de fentare a statului pe linie de TVA sunt două: exporturile și vânzările fictive, respectiv bonurile fiscale. Prima categorie formează cea mai mare parte din ceea ce se cheamă „marea evaziune” și se bazează pe două idei simple. Pentru a încuraja comerțul cu străinătate, statul decontează TVA aferent operațiunilor de export. Dacă vinzi carne de cal în Franța, 24% din valoare îți vine înapoi. Fă-te că exporți și iei bani fără să produci nimic. A doua metodă este o variantă de uz intern. TVA este plătită de cumpărător. Dacă vinzi unei firme fictive, obții decontul de la Fisc pentru o marfă plimbată doar pe hârtie. Cu cele două metode dai tunuri, dar ești ușor de prins, chiar și după ani de zile, pentru că orice act contabil lasă o urmă mai vizibilă ca semaforul pentru inspectorii ANAF.
Strop cu strop
Mai parșivă este mica evaziune. Vorba aia: picătură cu picătură faci oceanul. Tocmai de asta s-a înființat și loteria fiscală: pentru a-i forța pe comercianți să dea bonul fiscal, prin care totodată se face și înregistrarea datoriei reprezentate de TVA. Dintr-un foc, Guvernul s-a asigurat de munca voluntară a 20 de milioane de agenți fiscali. Vă dați prea bine seama că milionul oferit ca premiu, de care vor beneficia la prima extragere 6.000 de români, nu înseamnă nimic față de miza reprezentată de cele 72 miliarde lei cât este evaziunea prin TVA.
Reacţie în lanţ
Concomitent, Guvernul a mai apăsat o pedală, care i-a indignat pe mulți: controale la sânge la comercianții mici și mijlocii. Cu toții am auzit de magazine închise pentru trei lei nejustificați sau lacăte puse pe restaurant pentru 50 de lei în bacșișuri. ANAF a reacționat timid, negând unele acțiuni și nezicând nimic de altele. Scopul însă a fost atins. Loteria fiscală și controalele dure au pus o dublă presiune pe micii evazioniști. Dacă cresc încasările din TVA, este loc de scăderea taxei. În plus, la TVA mai mic, se fură mai puțin, căci nu mai merită, deci și șpaga dată inspectorilor pentru a închide ochii va fi mai mică și mai rară. O turmă de iepuri deodată.
Pro şi contra
Tocmai de asta ne miră unele reacții vehemente. Hai, că pe cel prins cu ocaua mică îl înțelegem. Pe oamenii obișnuiți care le plâng de milă, la fel. În fond, până în 1989, tot românul șterpelea de la stat, dacă putea, așa că mica ciupeală e acceptată de marele public. Dar, amintiți-vă: mila asta înseamnă spitale sărace și lefuri mici. Se estimează că o scădere cu 10% a evaziunii fiscale ar permite o creștere cu 15% a lefurilor. Deci, gândiți-vă de două ori înainte de a pleca fără bon fiscal. Cu atât mai mult e derutantă poziția adoptată de unii oameni politici, care eventual și-au făcut un titlu de glorie din lupta pentru banul public. Monica Macovei a ieșit la scenă zicând că nu ar trebui să fie omorât sectorul privat de familie. Zău? Păi, în primul rând, nu e omorât nimeni, ci doar tras de mânecă. Apoi, ce facem? Îi lăsăm să moară pe cei care se dau peste cap să fie corecți?
Munca la negru
Ce ar urma după aceste campanii? Niște propuneri ar mai fi, doar că nu vrem să dăm idei. Nu de alta, dar nu e recomandată lupta pe mai multe fronturi deodată. Dar, după reglarea TVA, s-ar putea trece la problema muncii la negru. O cincime din salariații români nu există oficial pentru autoritățile statului. Asta înseamnă pierderi pentru buget de 20 de miliarde de lei anual. Adică? Deficitul fondului de pensii. Am putea plăti pensiile fără să luăm bani de la autostrăzi. Sau mai știi? Poate le-am putea crește.
