Abrambureală fără de sfârşit în educaţie. Aşa s-ar putea numi bulibăşeala de care au parte plozii den ziua de azi, servită de miniştrii de la instituţia condusă acuma cu mână de fer de un anume Procopie. Ce i-o trăsnit noului menistru prin cap, odată instalat cu totul pe funcţie? Să mute clasa a noua la liceu. Cum adică la liceu? Păi, dacă nu ştiaţi, după lege, clasa a noua se află acuma la gimnaziu, acolo unde puştanii încă n-or prins care-i şmecheria cu chiulangeala şi cu fumatu` prin veceul şcolii. Acuma, stând strâmb, dar privind obiectiv, am spune că menistrul Procopie are dreptate. El nu face altceva acuma decât că mai lichească cu nişte lut proaspăt ulcelele sparte la plecare de fostul menistru Moleculă Funeriu, mare meşter în reforme şi pacturi dintr-acelea naţionale pe educaţie. Că aşa o văzut omu` reforma, adusă de prin cele străinătăţuri pe unde ş-o petrecut tinereţile, pe burse babane, den care am înţăles că ş-o tras casă cu Maserati la poartă. Dar nu asta ne preocupă pe noi acuma – averea lui Moleculă. Din ciclul „dacă vă mai amintiţi, dacă nu pe viu o să trăiţi”, la asta s-a redus acuma reforma meniştrilor peste şcoale şi universităţuri: la număratul claselor. E ca o problemă de matematică: avem un număr de clase, să spunem X, care trebuie să încapă musai, dacă s-ar putea, în acelaşi număr de ani, dar într-un număr diferit de cicluri de învăţământ, pe care le numim Y. Şi de aici începeţi dumneavoastră permutările şi conbinaţiunile.

Greu cu număratul…

Pe vremea noastră, a pionerilor cu cravată roşie în gât, ştiam una şi bună: patru clase la ciclul primar, patru la gimnaziu şi patru la liceu, total doişpe. Vine Funeriu şi zice „Stop!”, că în Occident e cu patru clase la ciclu primar, şase la gimnazial şi restu – tot până la doişpe, la leceu. Cu alte cuvinte, liceul să devină opţional, că ies prea mulţi deştepţi de pe băncile şcolii. Uitasem să spun că, între timp, a apărut şi clasa pregătitoare, pe care am luat-o de la grădi şi am planat-o la ciclu primar. De aicea iese noua numărătoare: cinci clase la primar, şase la gimnaziu şi două-trei la liceu, după posibilităţi. Voi, dragi profesori, distinşi dereftori de şcoli, mai înţălegeţi ceva? Punem pariu că nu. Dară niciunul n-a avut însă îndeagiuns curaj să le zâcă miniştrilor că-s proşti şi că bat câmpii. Că doar nu erau să-şi rişte scaunele de sub fund şi să se pună rău cu tartorii de partid şi de stat. Acuma, după ani întregi de abramburici şi molecule, vine ministru` Procopie şi încearcă să mai repare câte ceva. Noi, comunişti vechi ce ne aflăm încă în putere, i-am spune că şcoala de la şapte ani n-o omorât pe nimeni. E drept, nici prea deştepţi nu ne-o făcut. Iară dacă mai are în plan vro nouă numărătoare a claselor, menistrul cel nou să aibă numai în vedere că i se pregăteşte o mare surpriză: cică după clasa zero, despre care nu ştie nimenea unde s-o ţâne – la grădi sau la şcoală, după clasa a noua mutată de la şcoala gimnazială la leceu şi invers, s-ar putea ca şi creşele să treacă în subordinea lui, că primarilor li s-o cam acrit de atâta schimbat de pamperşi. Dar, vorba românului: schimbări multe şi dese, cheia marilor succese. Sau succesuri, cum ar spune EBA… (Domnul Goe)