În acest început cenuşiu de an, în care majoritatea dintre noi nu ştiu pe unde să se mai scobească, de ce să se mai apuce sau de ce să se mai lase, numai să se poată târîi, cu optimism, în lungul şi noul an, mă păleşte-n creştet un anuţ care îmi face inima să cânte de bucurie, nu alta: “A început sezonul reducerilor. Cine are bani de cheltuit, să-i cheltuiască!”.

Bani de cheltuit n-am, că nici şantajele nu mai merg cum mergeau odată. Da’ zic să merg, totuşi, să-i iau măcar o geacă băiatului, să poată merge şi el la grădiniţă cu ceva nou.
“A început sezonul reducerilor! De câteva zile, în majoritatea magazinelor din Iaşi, preţurile de pe etichete au intrat… la apă, cu 50 până la 70%. Dacă nu aţi cheltuit toţi banii de sărbători, acum e momentul să vă schimbaţi garderoba!”, îmi face, şmecher, cu ochiu’ ştirea cu pricina. Păi hai, Daniele, nu mai sta pe gânduri, că aşa pont abia la anu’ mai prinzi, frate, îmi zic. Iau consoarta, mă sui în maşină şi demarez într-un soi de trombă (că-mi scapă motoru’ ulei şi direct în trombă nu mai poate).

Cum vă mai bătea pe voi Miliţia, putorilor!

Intru în Moldova Mall, mă deschei la geacă şi-mi dau seama că singura cămaşă pe care o am “de bună” e pătată de mâncare. Închei geaca, să nu mă fac de cacao în faţa gagicilor cu telefoane android şi-a gagiilor cu sprâncenele pensate – cum vă mai bătea pe voi Miliţia, putorilor, pe vremea lui Ceauşescu, şi vă trimitea la muncă! – şi încep să caut din ochi magazinele cu reduceri. Ce să mai cauţi, frate, când aproape că nu era vitrină să nu fie tapetată cu reduceri de la 30 până la 60 şi chiar 70%!!! Băi, lasă-mă!
Uit că mi-i cămaşa murdară de mâncare, înfierbântat de aşa oferte mă deschei din nou la geacă şi dau buzna în primul magazin cu hăinuţe pentru copii. Frumos, dom’le, colorat, vânzătoare amabile, atmosferă de mare Occident. Zâmbesc şi eu, elegant, la apropourile vânzătoarelor, şi încep să umblu prin haine. Umblu ce umblu şi ochesc o gecuţă mai colorată, grosuţă, cochetă, bine croită. O întorc pe toate părţile, trag de mâneci (să văd dacă se rupe), trag de fermoar, nu mă las, scot patentu’ şi trag de fermoar, e bună, dom’le, ce mai. Consoarta zice şi ea:
“E bună şi e la reducere 50%. Ia vezi ce preţ are”. Bag patentu’-n buzunar şi caut eticheta.

Da’ nu vedeţi că are desenată pe ea maşinuţa din “The Cars”?

Încep să mă uit în gol, mă mai trec pe la mustaţă şi mă ia un pic cu lipsă de oxigen.
“Cred că au uitat să opereze reducerea”, îi comunic, academic, consoartei. O chemăm pe una dintre domnişoarele vânzătoare lângă noi şi îi expunem, precipitat, tragedia.
– Nu, domnu’, e la reducere. Ăsta-i preţu’.
– 130 de lei, cu reducere de 50%?!
– Da’, domnu’. Da’ nu vedeţi că are desenată pe ea maşinuţa din “The Cars”?
– Vai de mine… n-am văzut. Şi bucăţica asta de geacă costa 260 de lei, înainte de reducere?
– Ei, costa pe dracu’…
– Păi e reducere de 50 la sută sau nu e?
– Dacă aşa a pus dom’ patron, înseamnă că e. Întrebaţi-l pe el, nu pe mine.

Iar situaţia cu pricina s-a repetat prin mai toate buticurile prin care am umblat în marele mall. Haine la preţuri exorbitante (să ne înţelegem, nu haine de firmă), camuflate sub eticheta de oferte senzaţionale prin reduceri umflate din pix şi un stil “românesc”, de nici doi bani, de a face comerţ. Iar când îi văd pe patronaşii cu pricina cum se plâng ei şi cum se freacă la ochişori cu degetele pline de aur că le merg greu vânzările, îmi vine… să mă abţin şi să mai caut, că doar n-a ’nţărcat bălaia.
De ce să ne supărăm la început de an? Anu-i lung, dom’le! Şi plin de surprize…

În acest început cenuşiu de an, în care majoritatea dintre noi nu ştiu pe unde să se mai scobească, de ce să se mai apuce sau de ce să se mai lase, numai să se poată târîi, cu optimism, în lungul şi noul an, mă păleşte-n creştet un anuţ care îmi face inima să cânte de bucurie, nu alta: “A început sezonul reducerilor. Cine are bani de cheltuit, să-i cheltuiască!”.

Bani de cheltuit n-am, că nici şantajele nu mai merg cum mergeau odată. Da’ zic să merg, totuşi, să-i iau măcar o geacă băiatului, să poată merge şi el la grădiniţă cu ceva nou.
“A început sezonul reducerilor! De câteva zile, în majoritatea magazinelor din Iaşi, preţurile de pe etichete au intrat… la apă, cu 50 până la 70%. Dacă nu aţi cheltuit toţi banii de sărbători, acum e momentul să vă schimbaţi garderoba!”, îmi face, şmecher, cu ochiu’ ştirea cu pricina. Păi hai, Daniele, nu mai sta pe gânduri, că aşa pont abia la anu’ mai prinzi, frate, îmi zic. Iau consoarta, mă sui în maşină şi demarez într-un soi de trombă (că-mi scapă motoru’ ulei şi direct în trombă nu mai poate).

Cum vă mai bătea pe voi Miliţia, putorilor!

Intru în Moldova Mall, mă deschei la geacă şi-mi dau seama că singura cămaşă pe care o am “de bună” e pătată de mâncare. Închei geaca, să nu mă fac de cacao în faţa gagicilor cu telefoane android şi-a gagiilor cu sprâncenele pensate – cum vă mai bătea pe voi Miliţia, putorilor, pe vremea lui Ceauşescu, şi vă trimitea la muncă! – şi încep să caut din ochi magazinele cu reduceri. Ce să mai cauţi, frate, când aproape că nu era vitrină să nu fie tapetată cu reduceri de la 30 până la 60 şi chiar 70%!!! Băi, lasă-mă!
Uit că mi-i cămaşa murdară de mâncare, înfierbântat de aşa oferte mă deschei din nou la geacă şi dau buzna în primul magazin cu hăinuţe pentru copii. Frumos, dom’le, colorat, vânzătoare amabile, atmosferă de mare Occident. Zâmbesc şi eu, elegant, la apropourile vânzătoarelor, şi încep să umblu prin haine. Umblu ce umblu şi ochesc o gecuţă mai colorată, grosuţă, cochetă, bine croită. O întorc pe toate părţile, trag de mâneci (să văd dacă se rupe), trag de fermoar, nu mă las, scot patentu’ şi trag de fermoar, e bună, dom’le, ce mai. Consoarta zice şi ea:
“E bună şi e la reducere 50%. Ia vezi ce preţ are”. Bag patentu’-n buzunar şi caut eticheta.

Da’ nu vedeţi că are desenată pe ea maşinuţa din “The Cars”?
Încep să mă uit în gol, mă mai trec pe la mustaţă şi mă ia un pic cu lipsă de oxigen.
“Cred că au uitat să opereze reducerea”, îi comunic, academic, consoartei. O chemăm pe una dintre domnişoarele vânzătoare lângă noi şi îi expunem, precipitat, tragedia.
– Nu, domnu’, e la reducere. Ăsta-i preţu’.
– 130 de lei, cu reducere de 50%?!
– Da’, domnu’. Da’ nu vedeţi că are desenată pe ea maşinuţa din “The Cars”?
– Vai de mine… n-am văzut. Şi bucăţica asta de geacă costa 260 de lei, înainte de reducere?
– Ei, costa pe dracu’…
– Păi e reducere de 50 la sută sau nu e?
– Dacă aşa a pus dom’ patron, înseamnă că e. Întrebaţi-l pe el, nu pe mine.

Iar situaţia cu pricina s-a repetat prin mai toate buticurile prin care am umblat în marele mall. Haine la preţuri exorbitante (să ne înţelegem, nu haine de firmă), camuflate sub eticheta de oferte senzaţionale prin reduceri umflate din pix şi un stil “românesc”, de nici doi bani, de a face comerţ. Iar când îi văd pe patronaşii cu pricina cum se plâng ei şi cum se freacă la ochişori cu degetele pline de aur că le merg greu vânzările, îmi vine… să mă abţin şi să mai caut, că doar n-a ’nţărcat bălaia.
De ce să ne supărăm la început de an? Anu-i lung, dom’le! Şi plin de surprize…