JOS cercopitecii din Parlament! Revoluţie! Parlament cu o singură cameră! Ce le trebe două camere? O singură cameră, dom’le! Semidecomandată, cu o bucătărioară mică, ceva, o debara, arenjată cu gust şi se poate face treabă. Ne-a furat regele Ferdinand cu şleahta lui, ne-a furat după aia ţărăniştii, după ţărănişti a venit comuniştii – da’ pe vremea comuniştilor tot era mai bine, că-ţi permiteai un salam şi concediu la mare – şi după comunişti au venit iar comuniştii şi nu s-au mai oprit din furat. Jos dictatura! Daţi-ne câte 20 de mii de euro la fiecare român, cum a promis domnu’ Dan Diaconescu!

Am ieşit în stradă şi duminică, şi luni. Am ascultat la televizor şi am ieşit să protestez împotriva incopetenţilor care ne conduc. N-am mai suportat dictatura şi pumnu’ în gură. România, stat poliţenesc! Unde sunt banii de la FMI, domnilor?!
Am protestat în Piaţa Unirii, pe un ger de minus trei grade Celsius afară. Să-mi bag… nici acum nu-mi vine să cred ce curaj am avut. Clănţăneam din dinţi şi mă uitam în juru’ meu. Eram circa o sută de inşi, toţi oameni de bizuinţă, de pe la partide. La un moment dat i-am şi spus lui unu’: “Colega, hai să mergem în Casa Pătrată. Să spargem Prefectura şi să furăm dosarele de fond funciar! Punem mâna pe telefonul prefectului şi sunăm în toată ţara: ALO? Să ştiţi că Prefectura din Iaşi e ocupată de revoluţionari! Să vină televiziunile! Nu plecăm de aici, decât dacă ne puneţi la dispoziţie un avion încărcat cu kerosen!”.
Mi-a dat, boul, un dos de palmă, de-am văzut patru hoteluri Traian, în loc de unu’. Era jandarm deghizat în civil, boul… Noroc de o bătrânică de la organizaţia de pensionari a PSD, care a scos din poşetă şi mi-a dat o guriţă de rachiu, de mi-a mai revenit elanu’. M-a mângâiat pe creştet şi mi-a spus:
“Puişor, rămânem pe poziţie. Vine domnu’ Relu Fenechiu între noi, acuşi!”.

Săriţi, Elena Udrea fuge!

M-am apucat din nou de protestat, cu şi mai multă vână, mai ales că văzusem şi o gagicuţă de la ziaru’ Adevăru’ care se fâţâia printre noi. M-am tot băgat în ochii ei, să-mi facă şi mia poză, da’ nu cred că m-a prins. “Daţi banii de la FMI, animalilor! Jos Tiranu’! Jos Chioru’! Săriţi, Elena Udrea fuge cu avionu’!”, strigam din toţi rărunchii, până a venit domnu’ Marius Dangă, de la PNL, şi mi-a dat 10 lei. Să mă duc să-mi cumpăr o şaorma, ca să nu le stric de tot protestu’, mi-a spus. M-am dus şi mi-am luat o şaorma mică şi o bere şi am venit iar în Piaţa Unirii. Da’ am stat mai retras, să văd şi eu cum protestează ei.

Frumos domnu’ Fenechiu, bărbat bine, n-am ce zice

La un moment dat, aşa cum îmi spusese băbuţa cu rachiul, a venit în piaţă şi lumea bună, în persoana lu’ domnu’ deputat Relu Fenechiu, domnu’ Cristian Adomniţei, consilieri judeţeni şi locali. N-am mai rezistat pe bancă, am sărit şi m-am dus mai aproape, să văd şi eu cum arată un om de stat. Frumos domnu’ Fenechiu, bărbat bine, n-am ce zice.
“Uite, ăsta preşedinte să ne reprezinte pe la samituri. Mai mare dragu’ să-l vezi…”, mă gândeam.

“Vă mulţumesc tuturor celor care sunteţi prezenţi acum în piaţă, la acest protest spontan împotriva dictaturii lui Traian Băsescu şi incompetenţei guvernului Boc!”, a luat cuvântu’ domnu’ Fenechiu.
“Jos Tiranul! România, stat poliţienesc!”, au strigat, într-un glas, tinerii liberali.
“Elena Udrea a fugit cu avionu’!”, nu m-am putut abţine şi-am strigat şi eu, moment în care gagicuţa de la Adevăru’ mi-a făcut, în sfârşit, poză, iar boul deghizat în civil de la Jandarmerie mi-a mai dat o labă după cap.
“Şi eu, şi domnul Adomniţei am venit aici, între dumneavoastră, să vă arătăm că vă susţinem, că împreună suntem mai puternici şi că puteţi vedea în noi o alternativă demnă şi profesionistă la acest guvern marionetă”, a continuat domnul Fenechiu.

“Anticipate, anticipate!”, au răspuns tinerii liberali.
“A-ten-ta-te! A-ten-ta-te!”, am răcnit şi eu, cu foc.
“Sunt unul dintre milioanele de români care am simţit pe pielea mea perversitatea acestui regim. Chiar acum, în timp ce vă vorbesc, procurorii lui Băsescu falsifică probe, pentru a mă arunca în puşcărie”, ne-a asigurat domnul Fenechiu. “Iar motivele pe care le invocă aceşti procurori corupţi sunt de-a dreptul aiuritoare şi degradante pentru justiţia dintr-o ţară care se pretinde un stat de drept! Sunt acuzat că aş fi vândut transformatoare la suprapreţ, că aş fi dat mită case şi câte şi mai câte. Oare tot eu sunt vinovat şi pentru faptul că nu a nins iarna aceasta?”, s-a întrebat retoric, şi pe bună dreptate, domnul Fenechiu. “Sau că nu s-a prins chişleagu’?”, i-am ţinut şi eu isonul, în aplauzele băbuţelor social democrate.

Un ghişeu unic, asta am vrut să fac!

“România zilelor noastre, România tiranizată de Traian Băsescu, este o ţară în care o idee nobilă se poate transforma, peste noapte, într-un capăt de acuzare! Vedeţi dumneavoastră, am construit un cartier de vile în Bucium… Am investit acolo bani, muncă, pasiune, suflet. Dar, mai presus de toate, am vrut ca acest cartier să fie un exemplu pentru întreaga ţară, nu pentru frumuseţea caselor sau condiţiile ultramoderne, ci pentru organizarea de excepţie. Am vrut să am printre locatarii acestui cartier prefect, şef de poliţie, şef de vamă, de finanţe, de barou, de spital, de orice se cheamă instituţie publică, astfel încât, atunci când omul are o problemă, să nu mai umble ca bezmeticul din instituţie în instituţie, să stea la rând şi să dea şpăgi, ci să vină în cartierul meu şi să-i găsească adunaţi la un loc pe toţi cei de care avem atâta nevoie. Un Ghişeu Unic, asta am vrut să fac! Dar mă întreb: poţi oare să faci ceva bun într-o ţară condusă de Băsescu, fără să fii acuzat?”, s-a întrebat încă o dată, tot retoric, Relu Fenechiu.
“Am numit trei miniştri competenţi, toţi profesionişti de elită în domeniile lor, am adus la Iaşi atât de mulţi bani, încât firmele noastre cu greu au dovedit să-i încaseze, am ridicat şcoli, biserici, am ajutat oameni aflaţi în necaz… Iar răsplata, mulţumirea pe care o primesc pentru această muncă este o armată de procurori corupţi, care nu ştie ce să mai inventeze pentru a-mi face rău. Şi sunt sigur că povestea mea este şi povestea fiecărui om care a venit astăzi în piaţă, sătul de acest regim. Să nu renunţăm! Să ne unim într-un glas şi să arătăm că nu suntem o simplă masă de manevră pentru aceşti oameni lipsiţi de scrupule. Jos Traian Băsescu, jos guvernul Boc, alegeri anticipate şi România înapoi românilor!”, a strigat domnul Relu Fenechiu, au strigat şi tinerii prezenţi în piaţă, numai eu n-am mai putut striga, pentru că, ascultându-l, mă podidiseră lacrimile de vreun minut şi mă îneca realmente plânsul.

Am pus mâna pe macadană!

“La acţiune!”, s-a auzit o voce din spatele meu şi un tablou cu Traian Băsescu s-a făcut ţăndări pe trotuar. Mi-a năvălit sângele în ochi, mi s-au înfudat urechile şi mi-a ţiuit mintea de nerv revoluţionar. Am căutat rapid, din ochi, o macadană, am pus mâna pe macadană şi n-am mai stat să pierd timp să gândesc. Mi-am făcut vânt, am scos un “iui!” şuierat din piept şi am dat cu macadana într-o bancă. Văzând că nu s-a întâmplat nimic, am ridicat macadana, mi-am făcut din nou vânt şi am dat cu macadana într-o maşină care era parcată în apropiere, de a început să sune alarma ca la război. Moment în care iar a venit boul ăla de jandarm mascat în civil şi m-a luat în şuturi, că de ce am dat cu macadana în maşina de lux a lu’ domnu’ Fenechiu. Noroc de acelaşi Marius Dangă, care este un mare domn, că m-a scos din picioarele boului şi mi-a mai dat 10 lei, să plec acasă. Ceea ce m-am şi executat, că eram obosit.
A fost frumos la protest… E altceva, mai ieşi din casă, te mai vezi cu lumea, caterincă, te descarci.