Iașul se pregătește de schimbarea la față. Stați liniștiți, nu avem de gând să vă povestim ce grozav e un candidat sau altul la primărie. Din fericire, mai e ceva vreme până la campania electorală și știți că nu ne place să ne grăbim. Nu ne gândeam la întregul Iași, ci doar la o bucată din el. E drept, una dintre cele mai importante bucăți. Pentru că dacă e să întrebi prin ce este cunoscut Iașul în țară, afară de cultură, ți se va răspunde că prin universități. Vom vorbi prin urmare despre Iașul universitar, mai ales că două din cele mai importante instituții de învățământ superior din Iași taman ce și-au ales noii rectori. La Universitatea de Medicină și Farmacie, Viorel Scripcariu va trebui să săpunească bine toți pereții, pentru a șterge petele de corupție care s-au așezat pe ea în ultimii ani. Și la Universitatea „A.I. Cuza” (UAIC) este nevoie de un săpun zdravăn, de data asta pentru rugina care a anchilozat-o după două mandate mai degrabă șterse ale lui Vasile Ișan. Spălătorul desemnat de comunitatea academică este Tudorel Toader. Dar cine sunt cei doi proaspeți rectori? Sunt ceea ce așteptau universitățile? Ce îi recomandă la conducerea celor mai importante universități din Iași? Vor fi demni de ele sau să ne așteptăm la patru ani de lâncezeală, în loc de schimbarea la față de care am pomenit la început?

9 pagini de CV
Viorel Scripcaru taie în carne vie de 27 de ani. Dacă n-ați auzit de el, vă felicităm sincer. E genul de om pe care mai bine să nu-l cunoști. Genul de om la care apelezi doar dacă nu mai există nimeni altcineva în care să ai încredere pentru a-i solicita ajutorul. Nu că am avea ceva cu el. Știți că nu avem idei preconcepute nici despre Jack Spintecătorul. Doar că Viorel Scripcaru e chirurg oncolog. Șeful Clinicii I Chirurgie de la Institutul Român de Oncologie, mai exact. Înțelegeți acum de ce am spus că e mai bine să nu-l cunoști. Altfel, e considerat un chirurg foarte bun, cu un CV care se întinde pe 9 pagini. Cam jumătate din el e format din titluri: 7 cărți, 45 de lucrări științifice, 96 publicate în rezumat în reviste de specialitate. Cei care au un oarece contact cu lumea științifică știu cât de greu e să vii cu ceva nou, mai ales în medicină, unde dotările noastre pentru cercetare sunt minime.

Candidatură surpriză
Scripcaru a fost un candidat surpriză, pentru că puțini se așteptau să intre în cursă. Culmea, a fost primul care și-a depus candidatura la șefia UMF. Victoria lui în fața celorlalți 6 candidați și, mai ales, în fața Norinei Forna, decanul Facultății de Medicină Dentară, s-a datorat folosirii inteligente a sistemului de vot specific pentru UMF. Alegătorii nu ștampilează pur și simplu candidatul preferat, ci îi aranjează pe toți 7 în ordinea preferințelor. Pentru locul I se dă un punct, pentru locul II, două ș.a.m.d. În final, cine strânge mai puține puncte, câștiga și în condițiile în care nimeni nu te-a pus pe locul I, dar ai strâns destule locuri II și III.

Stiluri diferite
Așa s-a și întâmplat. Viorel Scripcaru nu a atacat pe nimeni pe parcursul campaniei electorale din UMF. Nu a spus nimic spectaculos, dar nici nu și-a atras antipatii. Ca urmare, a luat locuri II și III cu duiumul. De cealaltă parte, Norina Forna a pierdut tocmai din cauza stilului său energic. Și-a câștigat mai mult adepți decât Scripcaru, dar a și rănit mai multe orgolii. Cine n-a votat-o pe locul I, a plasat-o pe ultimele locuri în preferințe. Lucrurile sunt însă consumate și nu mai are rost să le reluăm noi. În paranteză fie spus, din momentul anunțului privind candidatura, toată lumea l-a credit cu șanse mari pe Scripcariu, acesta fiind văzut în rol de continuator al fostului rector Vasile Astărăstoae.

Un viespar
Ce-l așteaptă pe Scripcaru ca rector? Pe scurt, un viespar în interior și o imagine șifonată zdravăn în afara UMF. Dar și conturi bine burdușite cu banii strânși de Astărăstoae. O universitate bogată, dar greu de stăpânit. Scripcaru și-a anunțat intențiile. Un fel de împăcare a caprei cu varza și cu lupul. Într-o universitate în care cumpărarea examenelor e un secret pe care-l știe toată lumea, el a promis evaluarea corectă a studenților, exclusiv pe baza cunoștințelor. A promis un campus nou, modern. O bibliotecă extinsă sau chiar una nouă. Dotarea cu material didactic a facultăților, ca să nu mai umble studenții după gropari pentru un femur sau un craniu. Sprijin, inclusiv financiar, pentru studenții care vor să se înscrie la competiții. Sprijinirea tinerelor cadre didactice în derularea de proiecte de cercetare și găsirea de parteneriate. Înființarea unei platforme interne de dezbateri pentru fiecare decizie ce se va lua în universitate. Revizuirea Cartei universitare și tot așa.

Mandat greu
Probleme? Ba bine că nu. Sprijinindu-se aproape exclusiv pe studenți și tinerii din universitate, Scripcaru riscă să-i îndepărteze pe „greii” UMF. Cu bune, cu rele, ei sunt cei care au făcut UMF cunoscută și atractivă mai ales pentru studenții străini, care reprezintă baza financiară a universității. Relativ puțin cunoscut în afara cercului academic, Scripcaru va avea probleme în a se impune în fața acestor grei, mai ales că are, de la bun început, o problemă de legitimitate. În fond, Norina Forma a primit mai multe voturi pentru locul I. Într-o competiție clasică, fără punctaje, Forna ar fi fost noul rector al UMF. Apoi, Scripcaru a promis multe. Poate prea multe pentru doar patru ani de mandat. Dacă atunci când va veni scadența nu va putea pune pe masă lista cu promisiunile îndeplinite, nu va mai avea nicio șansă la un nou mandat. Iar cu o universitate care nu-l sprijină pe deplin, reformele visate vor rămâne doar pe hârtie.

Întrebări la „Cuza”
La orice alegeri desfășurate la noi, se tot vorbește de fraudă. Mediul academic nu face nici el excepție. La UMF, imediat după anunțarea rezultatelor, Forna a anunțat că le va contesta. La Universitatea ”A.I. Cuza”, întreg Copoul a vuit de cântecul cu care s-au făcut alegerile. Doar că a fost vorba doar de o melodie stridentă. Până la urmă, nu s-au auzit și cuvinte. Ca urmaș al lui Vasile Ișan în funcția de rector, pleca drept favorit decanul Facultății de Filosofie, Nicu Gavriluță. Asta, până să se anunțe candidatura suprinzătoare pentru unii, așteptată pentru alții, a decanului de la Facultatea de Drept, Tudorel Toader. Aflat la final de mandat în Curtea Constituțională, Toader a lăsat să scape informația că e interesat de o candidatură. Până la urmă, a fost chiar primul care și-a anunțat-o. Cursul alegerilor a fost chiar interesant. Doi candidați anunțați s-au răzgândit și au renunțat la luptă. În primul tur de scrutin, Toader a obținut cele mai multe voturi, dar a avut doar 10 în plus față de următorul clasat. Vreo 3% din voturi se pot întoarce ușor în al doilea tur de scrutin, după cum am putut vedea la alegerile prezidențiale din 1996, 2000, 2004 sau 2014, când s-au întors chiar diferențe mai mari. Doar că al doilea clasat, decanul Facultății de Litere, Codrin Liviu Cuțitaru, se îmbolnăvește subit de laringită. Răgușit fiind, anunță că nu mai poate să se întâlnească direct cu susținătorii, așa că Toader a avut câmp liber pentru campania sa electorală. Deloc surprinzător, în aceste condiții, a câștigat liniștit alegerile. Cuțitaru anunță și că nu mai este interesat de funcția de decan, ci se mulțumește cu simpla calitate de membru al Senatului. Totuși, în pofida victoriei lui Toader, întrebările au rămas.

Apropiat liberalilor
Noul rector pleacă la drum, ca și cel al UMF, cu un deficit de credibilitate. Pe de o parte, din cauza ciudățeniilor apărute pe parcursul alegerilor, iar pe de alta, din cauza rezultatului strâns înregistrat în primul tur. În plus, Toader este profesor universitar de doar 12 ani, din care 9 a fost judecător la Curtea Constituțională. La care Curte Constituțională a ajuns în principal pentru că era apropiat cercurilor liberale. În 2006 s-a speculat mult pe tema sprijinului pe care i l-ar fi acordat fostul deputat Relu Fenechiu, aflat pe atunci pe cai mari, pentru obținerea postului. Toader a fost și primul avocat al fostului prefect Radu Prisăcaru, acuzat și ulterior condamnat pentru acte de corupție. Nu a avut nicio problemă să se afișeze cu Fenechiu, chiar când acesta era acuzat în afacerea „Transformatorul”. A avut un rol cel puțin ambiguu în scandalul care a urmat celui de-al doilea referendum pentru demiterea lui Băsescu. Știți, povestea aia cu numărul de voturi necesare. Iar exemplele pot continua.

Provocări imense
Pe scurt, un profesionist indiscutabil, controversat însă prin legăturile sale și cu un contact cu lumea universitară ieșeană redus la minim în cei 9 ani de mandat de judecător constituțional. Avantajul său în noua poziție de rector este totuși acela că are la activ trei mandate de decan al Facultății de Drept, deci nu se poate spune că nu ar fi bun de manager. Rămâne de văzut totuși în ce măsură își va putea îndeplini programul, foarte generos ca intenții și foarte dificil ca implementare. UAIC suferă de două boli: lipsa banilor, după o perioadă în care nu mai știa ce să facă cu ei, și inadecvarea față de piața muncii. Să termini facultatea la UAIC nu e prea dificil, indiferent de secție. Să-ți găsești după aceea o slujbă în calificări care nu se mai caută de mult, e adevărata performanță. Discrepanțele enorme între salariile cadrelor didactice debutante și „greii” universității, plata cu ora la un nivel absolut mizerabil îl pot face pe Toader să piardă rapid sprijinul tinerilor profesori, dacă nu găsește urgent soluții. De fapt, unele soluții de salarizare au fost deja implementate de el la Facultatea de Drept, ceea ce i-a adus voturi în plus. Se așteaptă însă o extindere a lor la nivelul întregii universități, ceea ce poate fi dificil în condițiile financiare actuale.

Certitudini
La celelalte universități e oleacă mai simplu. Universitatea de Arte și-a ales deja rectorul. „Ales” e un fel de a spune, pentru că nu a existat decât o candidatură, cea a Atenei Elena Simionescu. La fel, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV), unde nimeni nu vrea să-l contrazică la alegerile viitoare pe Vasile Vîntu. La Universitatea Tehnică, din cei trei candidaţi Alexandru Sălceanu, Corneliu Munteanu și Dan Cașcaval, a câştigat cel din urmă, detaşat, încă din primul tur.