După atâtea zile de sărbătoare ale oraşului, a venit rândul şi inginerilor de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” să petreacă o săptămână în tot soiul de evenimente aniversare. Printre capetele de afiş ale Zileler UTI se află aniversarea a 110 ani de la naşterea academicianului Dumitru Mangeron, dar şi punerea în scenă a piesei „Cafeneaua” de Carlo Goldoni de către chiar profesorii şi studenţii universităţii. Cuprins de febra evenimentelor, rectorul UTI, profesorul Dan Caşcaval, abia mai are timp să ţină la zi însemnările din jurnalul personal.

• Ziua a început prost pentru mine. M-a sunat contabilul să-mi spună că în conturile universităţii a fost virată iar o sumă considerabilă de bani de la o firmă cu un nume ciudat, pe care nici nu l-a reţinut, de altfel. Aşa se întâmplă de vreo câţiva ani şi tot nu reuşesc să opresc acest fenomen. Ideea e simplă: oamenii confundă UTI lui Urdăreanu cu UTI a noastră şi încearcă să ne ungă pe ici, pe colo, prin balanţele contabile. Voi căuta o soluţie, poate chiar să mai introduc o iniţială în acronimul Universităţii, ceva de genul USTI, Universitatea de Ştiinţe Tehnice Iaşi. Deşi unele sume ne-ar fi fost utile să mai dotăm nişte laboratoare…
• Au venit nişte studenţi cu rugămintea de a le permite să joace „Cafeneaua” lui Goldoni cu ocazia zilelor universităţii. Acum nu ştiu cât de mult talent actoricesc au băieţii ăştia, dar m-au asigurat că mulţi dintre ei au absolvit cursuri intensive la diverse cafenele din campus. Chiar nu ştiam că există în Tudor adevărate cămine culturale, cu brigăzi artistice care improvizează spectacole pe cinste. Pe cinstea ăluia care a primit bursa sau a pierdut vreun pariu, desigur. Oricum, cred că a venit vremea să reînfiinţăm câteva trupe de umor studenţesc. Subiecte dramaturgice avem destule, de la plagiat până la nepotisme la nivel înalt.
• Mă preocupă aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea Institutului de Inventică, încă nu ştiu cum să marchez acest eveniment. Le-am spus celor de acolo să se gândească ei la nişte idei, pentru a face manifestarea mai interesantă, mai comestibilă pentru tineri şi publicul larg, că doar de aia sunt inventatori. Orice, dar numai să nu pomenească de titlurile de doctor. Îmi dau seama că sunt cele mai profitabile invenţii din România universitară postdecembriste, dar poate că ar cam trebui să mai terminăm cu băşcălia şi să ne ocupăm şi de lucruri mai serioase. Eh, unde sunt vremurile când inventam apa caldă în T17 şi blugii prespălaţi? Aia studenţie, dom’le!