Dezbaterile privind o nouă organizare teritorială și administrativă a României au fost reluate de curând de prim ministrul Dacian Cioloș. Premierul a anunțat că există multe comune mici care nu produc suficient pentru a se putea întreține, dar a ridicat semne de întrebare și cu privire la existența Consiliilor Județene. Ideea nu este una nouă. S-a discutat despre acest lucru și în urmă cu mai mulți ani. Demersurile au încetat însă în momentul în care dezbaterile privind regionalizarea au atins problema modificării Constituției, prin introducerea noțiunii de regiune.

Consilii Regionale
Renunțarea la actualele Consilii Județene și transformarea lor în unități regionale este una din propunerile Guvernului Cioloș. Conform primului ministru ”consiliile județene își urmăresc în general strict funcțiile și interesele lor teritoriale, sunt unități administrativ-teritoriale prea mici pentru a impulsiona decisiv dezvoltarea economică dintr-o anumită zonă. Consiliile de Dezvoltare Regională nu reușesc să-și îndeplinească menirea pentru care au fost create, în aceste condiții de abordare teritorială fragmentată”. Înființarea unor Consilii Regionale ar aduce din nou în discuție disputele privind stabilirea capitalei regionale. Orgoliile din interiorul regiunii sunt extrem de mari, iar influența unor lideri politici ar putea stabili discreționar județul-capitală. La nivelul Moldovei, Iașul, Suceava și Bacăul și-au depus candidatura pentru a deveni capitală regională.

Probleme reale
Totodată, premierul a susţinut: ”avem probleme serioase de coordonare și integrare a diferitelor programe de dezvoltare, finanțate din fonduri naționale sau europene, la toate nivelurile: local, județean, regional, național. Eforturile și resursele se împart într-o mulțime de proiecte izolate, ne-corelate, al căror efect asupra dezvoltării economice și edilitare este limitat, datorită calității scăzute sau a lipsei consumatorilor sau utilizatorilor. Acest lucru se întâmplă în cazul multor drumuri, sisteme de apă și canalizare sau școli”. O altă problemă ridicată la nivel guvernamental este legată de resursele financiare pe care le are la dispoziție administrația publică locală. Astfel, din analiza realizată la nivel central, foarte multe autorități locale se bazează aproape exclusiv pe diferite tipuri de tranferuri de la bugetul național, transferuri care ar fi alocate de multe ori ne-transparent, în funcție de o serie de criterii politice și mai puțin în funcție de nevoia de dezvoltare locală sau de calitatea proiectelor depuse.

Prag minim
Una din soluțiile Guvernului la toate aceste probleme ar fi fuziunea voluntară sau normativă a unităților administrativ teritoriale, în funcție de criterii geografice, de suprafață,  populație sau nivel de dezvoltare economică. Cifrele avansate până acum privesc populația. Ținta ar fi ca în câțiva ani să nu mai existe entități care să ofere servicii publice la mai puțin de 3.000/5.000 de locuitori.

Aplicat pe Iaşi
La nivelul județului Iași,  există și comune cu o populație de sub 2.000 de locuitori. Practic, mai bine de 10% dintre comune au sub 2.000 de locuitori. Comuna cu cea mai mică populație din județul Iași este, conform datelor de la recensământul din 2011, Cucuteni cu doar 1.244 locuitori. Astfel de comune ar fi primele care să fie comasate cu alte comune învecinate pentru a rezulta unități administrativ teritoriale mai mari, care să poată beneficia de resurse proprii mai importante. În total, din datele de la ultimul recensământ, la nivelul județului Iași există 22 de comune cu o populație sub 3.000 de locuitori, pragul menționat de premier. Comasarea comunelor ar însemna, ca efect imediat, dispariția a 22 de primari și a peste 200 de consilieri locali, și automat, o economie în ceea ce privește cheltuielile publice cu salariile și indemnizațiile. De altfel, unul din principalele argumente pentru regionalizarea României este eficientizarea procesului decizional, prin reducerea costurilor și a birocrației din administrația publică și corelarea deciziilor de la nivel local cu problemele cetățenilor. Pe de altă parte, în cazul comunelor, există și temerea că în situația unor unități administrativ teritoriale mai mari, localitățile mici și izolate pot fi ignorate în ceea ce privește investițiile publice.

Cele mai mici comune ieşene, în ordine alfabetică

Ciohorăni      1.781
Costești          1.743
Cucuteni       1.244
Drăgușeni     1.436
Grozești         1.769
Ipatele            1.865
Mădârjac        1.587
Moșna            1.767
Românești     1.908
Roșcani         1.442