• pe principiul „Să te ferească Ăl de sus de doftoru‘ care nu mai are ce pierde”, Bazil Astărăstoae ameninţă cu ieşirea în stradă a purtătorilor de halate albe

Doftorimea din toate giudeţele patriei este în fierbere mare. De vreo săptămână încoace, pe la Bucale se vorbeşte într-una de greve, de proteste de amploare, de nu mai are bietul menistru Abramburel Nicolăescu somn nici ziua, nici noaptea. Tonul acestei revoluţii, care nu se anunţă nicidecum una de catifea, ci mai degrabă din bumbac sută la sută îmbibat cu spirt medicinal, este dat chiar de la Iaşi, de nimeni altul decât reftorul de la Umefeu, Bazil Astărăstoae. „Vom discuta să declanşăm o serie de acţiuni, plecând de la marşuri, demonstraţii şi până la blocarea sistemului prin demisia personalului medical, pentru că situaţia actuală nu mai poate continua”, ameninţă reftorul Bazil care, pe deasupra sau înainte de toate, mai este şi şăful Colegiului Medicilor din România. Nemulţumirea lu` dom` profesor e justificată, ne zâce dânsul, câtă vreme situaţiunea o devenit cu totul inacceptabilă. Că nu mai stă nimenea cu un salariu mititel la un spital de stat, iară paginile de pe e-jobs  îs pline de oferte pe mii de epuroi pentru purtătorii de stetoscoape de pe la noi. Ca atare, reftoru’ Bazil ne propune mărirea salariilor pentru medicii rezidenţi. Iară asta nu cu vreo indexare cu rata inflaţiei, cu nişte bonuri de masă în plus ori cu vreo primă pentru lucru peste program cu asistenta şefă, ci taman cu dublarea salariului actual. Argumentu’ suprem vine însă urmat de o întrebare retorică, oarecum: cum de o ţară aşa de săracă precum România o scos fuguţa din sertare un miliard de epuroi ca să plătească datoriile la firmele prietene distribuitoare de medicamente şi nu a găsit vreo 40 de milioane pentru dublarea lefurilor la rezidenţi?

Cui i-e frică de mascaţi?

Noi, unii, care ne mai căutăm din când în când de sănătăţuri, îi dăm dreptate reftorului Bazil. Că nu poţi să repari un om pe acelaşi salariu ca şi cum ai repara o bicicletă la un service de la colţu’ străzii. Nu prea o înţălegem însă pe aceea cu scoaterea medicilor din categoria bugetarilor. Că, din experenţele noastre, chiar medicii cu ştaif din Iaşi nu vor în ruptul capului să renunţe la leafa de bugetar, deşi ridică, bine mersi, bănuţu’ gros pe la cabinetele private. Cu alte cuvinte, le cam place să fie dimineaţa bugetari, unii chiar şăfi de spital, iară sara specialişti în privat, ca practicanţi adevăraţi ai unei profesii liberale. Suntem, aşadar, de acord să se mărească   salariul la rezidenţi, dară să fim cu oleacă de băgare de samă şi la ăştia mai bătrâni, chiar dacă îs ei buni specialişti. Şi, înainte de a porni vreo revoluţie, poate ar trebui să-i întrebăm şi pe ei dacă vor să mai fie bugetari sau liber profesionişti. Or avea de ascuns ei vreun conflict de interese, poate altceva? Noi nu ştim. Bănuim doar că medicii ar avea într-adevăr nevoie să lucreze într-un mediu curat şi ferit de şpăgi şi alte combinaţii bănoase, „cu siguranţa că nu o să descindă mascaţii, procurorii”. Iară reftoru’ Bazil ştie el bine ce spune… (Doctor Honoris Pausa)