Fabrica de la Miroslava, premianta anului 2013. Cum se muncește pe brânci la multinaționala cu o cifră de afaceri cât bugetele însumate ale Primăriei și Consiliului Județean. Puțină lume poate spune că nu a auzit de Delphi. Bineînțeles, nu la oracolul ăla din Grecia ne referim, ci la noua Meccă a economiei ieșene de la Brătuleni, comuna Miroslava.

Delphi SRL
Când omul aude de o SRL, eticheta este și pusă: o firmuliță de apartament care face slalom printre jaloanele numite Fisc, ITM, Gardă ș.a. Că se cheamă “Dea Domnul să nu dea faliment SRL” sau “Delphi Diesel Systems România SRL”, e același lucru. Dar când te uiți la cifre, tre’ să te dai nițel în spate, să poți număra zerourile. Nu cunoaștem vreun alt SRL în tot județul ăsta care să aibă peste 2.000 de angajați. Sau altul care să aibă o cifră de afaceri de 1,85 miliarde lei (noi, nu vechi), adicătelea cât bugetul municipiului și al Consiliului Județean la un loc. Un SRL al cărui șef stă într-o casă țărănească de care ar fi jenat și viceprimarul comunei Cucuieții din Deal.

Militarizat
De fapt, șeful acestui SRL este orice afară de imaginea clasică a patronului de butic, cu viloaie și Merț la scară. “Americanu’” e mai șmecher. “Da’ dom’le, la mine se muncește pe brânci. Ce te … grija?” Mă rog, nu spune așa, dar cam asta ar fi traducerea. Oficial, Mr. John Hutson spune cam astfel: “«Militarizat» este cuvântul corect. Dar este modelul de lucru al tuturor fabricilor de profil din lume. În afara gardului este România, iar în interior este un mediu de lucru din industria internațională”. În cei patru ani de când s-a instalat în Iași, Delphi a creat un model, deocamdată unic. Mr. John dă afară pe cine vrea, când vrea, pentru chestii pe care niciun alt patron de SRL nu le-ar băga în seamă. Periodic, Delphi face angajări pentru a-i înlocui pe cei concediați s-au care au cedat nervos și au plecat singuri. Plătește prost. Cei mai mulți angajați iau leafa minimă: pui șurubul, na 800 de lei; pui piulița, na și ție 800 de lei pe lună. Sindicat nu există. Sau, nu mai există, de când cei care voiau să-l înființeze au fost dați afară. Dar nimeni nu chițcăie. De ce oare? Păi, să-i luăm pe câțiva pe rând.

Explicații simple
ITM. Muncă la negru nu există la Delphi, băieții sunt în regulă. A, îți dă sângele pe nas de muncă la hurtă? Unu, poți pleca, luna viitoare angajăm un lot întreg. Doi, avem cabinet medicat. End of story. Fisc, Gardă și alții de profil? Profit brut, anul trecut, 132,5 milioane lei. 11 milioane dați la bugetul de stat, ca impozit. Adică 2.500 de pensii minime plătite în fiecare an sau aproape 1.000 de pensii medii de ieșean. Întrebări? Nu, mulțumim, trecem mai departe.

Primăria Miroslava? Ei, hai! Ce subvenție aduc 16 ha de pășune? Cam 9.000 de lei pe an, dacă e “pajiște cu înaltă valoare naturală”, cum zice APIA. Delphi plătește 360.000 de lei pe an ca redevență, adică de 40 de ori mai mult, pentru tarlaua ocupată în Brătuleni. Înmulțiți cu 49 de ani, cât e concesiunea și vedeți cum se explică asfaltul pe ulițe. Și n-am adăugat și mizilicul reprezentat de impozitul pe teren. După ce pleacă, puteți paște vacile din nou acolo, dacă asta vreți. Dar vreți? Bine, că oricum americanii au venit să stea. Vreo două secții nu pot fi demontate decât cu dinamită. Nu e Nokia de la Cluj, cu hale de asamblare și atât. La o adică, până acum Delphi Brătuleni a livrat componente pentru trei milioane de mașini și continuă să o facă.

Calcule, calcule
Pentru Primărie, afacerea chiar e bună. Cităm după ureche, dar din lege: din impozitul pe venit, 41,75% vin la bugetul local. Mulți de la Delphi primesc leafa minimă. Inginerii ajung la 2.500 de lei sau chiar peste. Corporatiștii americani, că sunt și din ăștia pe-acolo… să fie primit. Să zicem, la minim, 1.000 de lei leafa medie, bani în mână, deși credem că iese nițel mai mult. Asta înseamnă cam 400 de lei la stat, ca diverse contribuții, din care 155 de lei este impozitul pe leafă. Adică 310.000 lei pe lună. Adică 3,7 milioane pe an, adică 1,55 milioane la comună, direct. De-aia e asfalt pe uliță, da?

De fapt, dacă e să stăm strâmb și să judecăm drept, Americanu’ de la Delphi pare un fel de Stromboli care își mișcă păpușa din lemn reprezentată de județul nostru. Trage de o sfoară, iar în vistieria Miroslavei curg banii pentru asfaltarea unei ulițe. Trage de alta și saltă statistica județului.

În Top 100
Anul ăsta, pentru prima oară în ultimii 20, exporturile județului au depășit importurile. În primele 7 luni, cu 55,6 milioane euro. Din cele 400 milioane de euro mărfuri exportate, grosul a fost de la Delphi. De altfel, este singura firmă din Iași aflată în Top 100 companii valoroase făcut de Ziarul Financiar, cu ASE și Casa de Investiții Capital Partners. Din Moldova, doar Dedeman Bacău e mai bazată. O sută de studenți la UTI își face practica la Delphi. Și dintre ei se vor alege inginerii plătiți ca lumea. Pe banii lor, și cu 230 de voluntari tot de-ai lor, cei de la Delphi au renovat școala din Liteni – Belcești. Da, știm, din banii munciți de proletariat, din sudoarea poporului, din exploatarea omului de către om. Dar și Guvernul plătește trei sferturi din bugetari tot cu leafa minimă, iar școlile de la țară tot stau să se dărâme. La urma urmei, dacă vrem să trăim ca în America, cam așa se face. Cu de-alde Americanu’, cu milităria lui cu tot. Încă vreo câțiva de-ăștia de-ar fi și nu credem că Iașul ar avea de ce să se plângă. Ce-ar fi dacă ar veni și frate-su aici?