Cel mai important om din județ nu este prefectul, de care se mai aude câte ceva doar când mai are loc vreun campionat de bridge. Nu este nici primarul Iașului, nici președintele de Consiliu Județean, chiar dacă îi vezi poza și numele pe toate gardurile din județ. Cel mai tare și mai tare dintre toți baronii Iașului este un simplu baronet. E drept, unul cu o moșie de 8.250 ha și care păstorește 12.000 de iobagi și boiernași micuți. E primarul Miroslavei, Dan căpitan de plai, dictator ales democratic pentru al doilea mandat.

Trage smântâna
E stăpân peste cele 8.000 ha de teren ale comunei la cel mai propriu mod cu putință. La ce varză a făcut în fondul funciar liberalul care a fost stăpân înaintea lui, chiar și Dumnezeu și-ar prinde urechile încercând să stabilească al cui e păpușoiul de pe stânga sau păpușoiul de pe dreapta. Eh, dar fostul își rumegă pensia într-un bloc turn de lângă piața Alexandru, iar smântâna o strânge acum cu lopata Niță.

Ați auzit de vreun control al Curții de Conturi, să zicem, la primăria Miroslava, în urma căruia să curgă sânge de funcționar public și demnitar local? Nici noi. Și cum s-ar putea una ca asta, când multe din mărimile Iașului au primit pământ la Miroslava ca specialiști în agricultură, deși n-ar putea face diferența între sapă și hârleț? Sau de vreo amendă dată de Prefectură la Miroslava pentru oarece nereguli funciare? Să fim serioși! Da’ cine este coana asta, Prefectura, și de ce-ar mânca-o grija ce se întâmplă pe șoseaua Iași – Voinești? Și nu că n-ar fi motive. Când este nevoie de pământ pentru vreo casă, fabrică, ceva, se alege bucata cea mai frumoasă și se pune gard de jur-împrejur. A, are deja ca proprietar vreun localnic? Păi, poate să meargă în instanță, dacă-l mai țin șalele.

Niță, stat în stat
E drept, a încercat odată Prefectura să o facă pe-a șmechera, dând ordin lui Niță, prin adjunctul Bogdănel Abalași, să închidă drumul de la Uricani. Ăla care traversează calea ferată și de câte ori trece personalul de Hârlău mai apare o cruce pe de mărgini. Bogdănel i-a dat și termen: “imediat sau hai să zicem, 3 zile”. Niță numai n-a căzut pe jos de râs și i-a trimis pe toți prefecții și subprefecții la plimbare. Păi, în alea 8.000 ha ale comunei intră și drumurile, care-s tot ale lui. Și are pământ comuna și peste calea ferată. Pe unde să meargă căruțele oamenilor? Pe șoseaua de centură? Bine, gurile rele zic că însuși primarul ar avea niscaiva pământ “de familie” prin zonă, iar închiderea drumului i-ar scădea valoarea de piață. Că așa o fi, că nu, dar drumul tot deschis a rămas, Abalași tace mâlc pe subiect.

I-a dat ignore lui Cristinel
Niță poate fi și generos, când vrea. L-a rugat frumos Consiliul Județean să dea niște pământ pentru viitorul, dacă va fi vreodată, Spital Regional de Urgență? A scos din pălărie 12 ha și le-a pus pe masă, mai ales că rugămintea venise pe linie de partid democrat-liberal, unde e și el membru. Tinerelul de la CJ a mulțumit și a strâns țărâna căzută sub birou. Pe Niță nu l-a costat nimic, că doar n-a dat de la el. Ei, dar când Cristinel i-a cerut pământ și pentru un parc industrial, nu mult, doar fo’ 5 ha, dar poziționate mișto, pe lângă Delphi, s-a schimbat foaia. Rugămintea nu mai primise ștampila partidului corespunzător, așa că Niță s-a rățoit: “Da’ ce sunt eu, bre, mama răniților? Acuși o să vrei să mai faci și o pistă de aeroport tot la mine în bătătură. Hai, vax!” Iar Cristi a înghițit gălușca, că altceva n-avea ce face și s-a dus la alt primar. Stelică, băiat bun, liberal în cuget și simțiri, care s-a executat scurt, că e ordin de partid. Povestea cu banii care o să vină la comună din taxe și impozite și basmul cu locurile de muncă, zău că nu le mai credem.

Îl doare la bască
Lui Niță îi dă mâna să spună “da” când vrea și “mai scutește-mă” dacă n-are chef. În tot județul sunt cinci comune mari și late care s-ar putea descurca cu banii lor, iar Miroslava este fruncea. Ce să zicem? Dom’ Niță n-are probleme dintr-astea, cu banii. Îl cam doare la bască și de șefii județului și de parlamentari. La câte viloaie s-au ridicat în Miroslava și la câte fabrici și uzine duduie, taxele și impozitele locale curg în buget. Un mic exemplu: în octombrie, Niță a pus-o de-o licitație să tragă asfalt pe ulițe. Scuzați, străzi, că toate au nume, care mai de care mai istorice. Scurt, Niță a scos pe masă 8 milioane de lei, jumătate din toți banii care s-au băgat anul ăsta pe cei 1.035 km de drumuri județene. Ar fi scos Niță și dublul banilor, dar a trebuit să se oprească. Nu din jenă financiară, Doamne ferește! Dar s-au terminat ulițele…

Baronet fără robinet