Inaugurăm, prin textul de față, un nou mod de relatare al periplului nostru prin restaurantele ieșene. Iar pentru acesta trebuie să mulțumim cititorilor care, prin intervențiile lor de pe pagina noastră de internet, www.barfadeiasi.ro, ne-au dat o nouă perspectivă asupra chestiunii.

Vigilența celor care ne citesc nu poate decât să ne bucure pentru că, în fond, avem un țel comun – îmbunătățirea serviciilor pentru care scoatem bani din buzunar. Și, în unele cazuri, nu sunt deloc puțini. Bașca suntem înșelați în diverse feluri, cu blazoane de carton sau cu garduri vopsite frumos, în spatele cărora stau la pândă feline cu picățele.

O peltea rusească, întinsă românește

Intrare restaurant "La Palia"

Mulțumim, din start, cititorului nostru care semnează cu numele Oana Bompa. Pentru cei care ne citesc doar ediția tipărită, menționăm că Oana ne-a sugerat, într-un comentariu oarecum acid, pe internet, să facem câțiva pași pe Șoseaua Bucium și să vizităm La Palia.

Așadar, am ajuns la restaurantul din titlu. Înainte de asta, l-am întrebat pe Domnul Goagăl ce ne poate spune despre La Palia. Amabil cum îl știm, prietenul lui Marian Vanghelie ne-a afișat, aproape instantaneu, legătura spre pagina de internet a pensiunii-restaurant cu numele din titlu. Am urmat această legătură și ce credeți că am aflat?

Cică La Palia este un restaurant cu specific rusesc. Și cică are vreo trei sute de locuri disponibile diverșilor petrecăreți sau turiști care trec prin zonă și li se face, brusc, poftă de un cușai rusesc, sub confortul unui blazon de patru stele. Se mai spune ca rafinamentul și eleganța serviciilor sunt apreciate și de cei mai pretențioși clienți. Apoi, că sunt două săli, care pot fi folosite pentru nunți, botezuri, majorate, banchete, festivități și petreceri private. La fel, conferințe și seminarii de afaceri pentru firme care preferă un spațiu privat și elegant. Nu în ultimul rând, patronii își laudă și pensiunea cum că ar dispune de nouă camere și un apartament, dotate cu toate facilitățile. Aici, trebuie să-i credem pe cuvânt, n-am verificat condițiile de cazare și nici nu intenționăm. Din simplul motiv că nu ne interesează.

Am scris, mai sus, de vreo câteva ori cuvântul „cică” pentru că observațiile noastre, bașca o mică investigație prin legislație și pe la ministerul de resort, ne-au arătat că domnii de la La Palia au întins puțin pelteaua. Mai mult, mai puțin, nu știu. Asta rămâne să o decideți voi, cititorii. Evident că așteptăm să vă dați cu părerea prin comentarii și discuții pe pagina de internet a Topului Crâșmelor! Cel mai interesant, eventual care să ducă la redactarea unui text ca cel de față, va fi premiat cu un loc la masă, la viitoarea evaluare.

Așadar, Oana, dacă ești pe recepție, ia legătura cu noi, ești invitata noastră la următorul restaurant pe care-l vom trece în revistă.

Mici inadvertențe

Când am văzut, pe internet, că La Palia e cu specific rusesc, ne-am gândit că vom găsi acolo bucate tradiționale muscălești, care cică ar fi mișto. Doar de la ei avem cuvântul „borș”, nu?! Plus o ambianță interioară și exterioară specifică, un program muzical pe măsură și, nu în ultimul rând, un personal de servire îmbrăcat ca în Mama Rusia.

Ghici de ce am înșirat cele de mai sus! Suntem convinși că v-ați prins deja – n-am făcut decât să parafrazăm, prin aștepările noastre, ceea ce se spune in Anexa 2, paragraful 1.3.3 din actul normativ care reglementează „criteriile minime privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de alimentație, destinate servirii turiștilor”. Mai pe românește, al restaurantelor, barurilor, cafenelelor, cofetăriilor, patiseriilor, fast-food-urilor și, nu în ultimul rând, discotecilor și cluburilor.

Deci, prin clasificarea de patru stele, valabilă, potrivit sursei guvernamentale citată mai sus, la data de 25 martie 2011, La Palia este…

Ups! Stai așa, că nu e restaurant cu specific național, așa cum îl definește patronatul, ci unul clasic! Ca să ne înțelegem, este vorba despre clasificarea cu numărul 10439/6721 din 19 mai 2010. Dacă minte Guvernul, atunci mințim și noi. Dar dacă nu… atunci e cam nasol!

Altă chestie care nu se pupă cu ce a autorizat Executivul este numărul de locuri din crâșmă. Pe actul care-i dă voie lui La Palia să funcționeze este scris 222. Care, dacă ne permiteți observația, diferă sensibil de 300, cum am găsit noi pe internet, din spusele proprietarilor.

De ce prezentăm inadvertențele de mai sus? Din două motive, unul de moralitate și altul de… legalitate.

Cel de moralitate se referă, v-ați prins, la așteptările pe care și le face potențialul client, când se hotărăște să meargă la locul cu pricina. Și, când ajungi acolo, e ca la Radio Erevan – nu e rusesc, e clasic, nu e 300 ci doar 222, nu e muzică rusească ci o un fel de pop-manele, ospătarii nu sunt cu înaltă calificare ci botoși și aroganți… Dar, cine suntem noi să chestionăm moralitatea unor patroni de restaurant?

Al doilea motiv este unul puțin mai sensibil și trebuie să spunem că alții, pe astfel de mici neconcordanțe, și-au pierdut clasificarea. Și, pe cale de consecință, au trebuit să tragă heblul. Credeți că batem câmpii?! Întrebați-i pe cei cinci patroni de restaurante cărora le-au fost retrase anul acesta certificatele de clasificare din cauza nerespectării criteriilor pentru tipul de unitate, pentru categoria de clasificare și alte prevederi legale. Iar 2011 este abia la început! Despre ce patroni e vorba… nu va spunem acum, că n-are farmec! Doar n-o să ne oprim aici cu Topul Crâșmelor, nu?!

Stai, că n-am terminat!

Ne-am mai uitat noi puțin prin reglementările oficiale și ce credeți că am găsit?

Prima chestie care ne-a sărit în ochi este că, pentru a putea fi certificat cu patru stele, potrivit Capitolului 2 din „Criterii minime de clasificare…”, un restaurant trebuie să aibă hol de primire și de așteptare pentru clienți. Ne-am uitat după așa ceva dar… nu am văzut. O fi la etaj? Atunci, cum poți să-l numești hol de primire dacă nu e la intrare?!

Apoi, tot la Capitolul 2, se scrie că toaleta trebuie să aibă câte o cabină la fiecare 40 de locuri. Aici, treaba e cam nasoală. Dacă nu au toaletă cu cel puțin șase cabine la etaj (unde trebuie să recunoaștem că n-am fost), atunci buda aia de la parter e cam nașpa. Mobilierul și dotările arată de parcă au fost luate de la dezmembrarea unui spital închis de Attila cel Rău. În plus, când domnul (era să zic „domnii” dar aș fi greșit, că n-ar avea loc) se duce să se ușureze, doamna care intră în toaletă poate vedea cum se face pipi din picioare. Abia după ce termini ce ai de făcut descoperi că e o ușă glisantă. Dar spuneți-mi voi acum că, presat de situație, ai timp să stai să descoperi tot felul de chestii! Îmi pare rău dar n-o să vă creadă nimeni.

Revenind la reglementări, tot Capitolul 2 prevede o chestie care, nu știu de ce, a provocat zâmbete prin redacție, cum că între oficiu și salonul de servire trebuie să existe uși batante. Și, dacă e să se respecte litera legii, și un mic ascensor pentru mărfuri și preparate, acolo unde bucătăria este amplasată la alt nivel decât salonul de servire. Ei bine, astea sunt chestii care nu ne interesează decât în măsura în care am observat că unul din saloanele restaurantului este situat la o diferență de nivel semnificativă față de celălalt. Poate că liftul cu pricina a fost văzut și verificat de inspectorii veniți în control, n-avem de unde ști. Și, cum se apropie anul de când La Palia a fost clasificată, e foarte posibil ca, în curând, domnii/doamnele cu pricina să facă iarăși o vizită în Șoseaua Bucium 51.

Amenajări după specific

Când intri în restaurant, descoperi o ambianță destul de interesantă, chiar dacă puțin chicioasă. Bun, dar să vedem ce ar trebui să găsim la La Palia, potrivit clasificării.

Capitolul 5 din documentul citat mai sus spune că pardoseala trebuie să fie din materiale de calitate superioară, cu traverse tip covor pentru diminuarea zgomotului, pereții trebuie să fie tapetați cu materiae de calitate superioară sau cu zugrăveli deosebite iar decorațiunile interioare adecvate specificului unității.

Ăăă… care specific? Ăla de pe internet sau ăla dat de autorități? Și care traverse? Că noi n-am văzut așa ceva nici în pozele puse de înșiși proprietari pe internet. Dacă nu ne credeți, uitați-vă și voi, că au și niște mici clipuri video pe site. Dacă or fi și noi nu le-am văzut, înseamnă că ne-am nimerit să luăm masa acolo în ziua de spălat traverse

Fiindcă veni vorba de video, trebuie să remarcăm o chestiune care ar trebui să dea de gândit proprietarilor. Dacă nu au plătit clipurile video, e ok. Dacă au dat bani pe ele, au luat țeapă, parcă sunt făcute de Costel de la etajul trei. Nu cârcotiți, am lucrat ani buni în televiziune și cam știm despre ce vorbim. Dar asta nu face obiectul evaluării noastre, a fost doar așa, o mențiune în atenția patronilor, că e păcat de banii dați. Asta dacă au plătit pentru așa ceva.

La capitolul 6, este menționat un criteriu care multora li s-ar putea părea ca un moft dar care, potrivit legii, este musai să fie prezent la o crâșmă de patru stele – bol pentru clătirea degetelor. Mai e nevoie să vă spun că ospătarul de la La Palia nici măcar n-a adus vorba de așa ceva?!

Și, nu în ultimul rând, la capitolul 7, unitățile de patru stele sunt obligate ca majoritatea personalului de servire și producție să aibă un înalt nivel de calificare. Probabil că domnul care ne-a servit face parte din cealaltă categorie, a celor care au doar calificare. Altfel n-am putea găsi motivul pentru care ne-a tratat de parcă ar fi fost condamnat la locul de muncă. Nu intrăm în detalii, că am mai umple o pagină.

Mi-aș trimite un prieten la La Palia?

Hmm… ia să ne gândim puțin.

Restaurantul nu arată rău, e chiar ok. Doar că sunt cam multe lucruri care nu se pupă cu cele patru stele de pe blazon. În plus, dacă și-ar dăscăli chelnerul care ne-a servit să fie și amabil, ar fi și mai ok.

Mâncarea n-a fost rea, dar a venit destul de târziu. Și n-au fost decât niște salate! Oare cât ar fi durat dacă am fi cerut, într-adevăr, ceva specific rusesc?!

Prețurile sunt cam barosane, deci aici am spune că poate acesta o fi unul din motivele pentru care cele patru stele mai licăresc din când în când. Bine, nu chiar ca alea de la ferestre, care sunt amplasate cam cum pune lumea de decorațiuni de Crăciun și care dau locului un aspect destul de chicios. Dar aici, recunoaștem, suntem subiectivi, pentru că gusturile nu se discută.

Mda… trebuie să spunem că nu prea ne-am trimite un prieten la La Palia. Și asta din motivul clar că sunt prea multe care lasă de dorit, dacă te gândești la cele patru stele și dacă faci diferența între ceea ce spun proprietarii și ce găsești la fața locului. Pentru că, de plătit, plătești ca la patru stele.

În ciuda observațiilor și sugestiilor făcute de unii cititori pe internet, ne vom menține evaluarea cu medie aritmetică, pentru că noi stabilim aici nivelul de confort, în urma unei experiențe personale. În fond, degeaba e mâncarea bună dacă ospătarul te tratează cu sictir. Sau n-ai loc de parcare. Sau la budă ai o jenă, alta decât cea firească, fiziologică.

Pe de altă parte, trebuie precizat clar că menținerea sistemului nostru de punctaj are legătură și cu faptul că nu ne substituim, în nici un caz, unei autorități de clasificare. Ăia sunt cu treaba lor, noi suntem cu treaba noastră. Bine, dacă nu cumva clasificările astea se dau așa, după cum ai grijă de inspectorii care vin să te întrebe de sănătate. Dar aici nu ne putem pronunța, pentru că n-avem dovezi.

Nota generală pentru La Palia – 6,43. Poate o să crească la o a doua experiență, dacă ceea ce prezintă patronii pe internet se va reflecta în ceea ce găsesc clienții în restaurant. La capitolul parcare, din păcate, nota nu are șanse să se mărească, locul fiind foarte strâmt iar, dacă cineva spune că poți să parchezi și în șosea, îi voi reaminti că La Palia se laudă cu patru stele. Oarecum în aceeași direcție, o creștere de punctaj ar aduce și o redecorare și redotare substanțială a toaletei, pentru că e destul de greu să nu te bucuri de intimitate tocmai acolo unde te aștepți la așa ceva!

În final, o precizare pentru toți cei care poate că nu înțeleg sau nu văd rostul demersului nostru jurnalistic.

Restaurantul nu este un loc în care mănânci, pur și simplu, ca în bucătăria casei tale, ci e un loc unde plătești ca să fii servit. Printre altele, cu bucatele pe care le alegi din meniu și pentru care scoți bani din buzunar. De aceea, e o chestiune oarecum ciudată că, deși există prevederi clare și destul de dure pentru funcționarea unui asemenea stabiliment, mulți dintre cei care au o asemenea afacere își înșeală clienții fără ca nimeni să ia vreo măsură. Ceea ce aruncă o nemeritată umbră asupra altora, care își fac meseria onest și care suportă consecințele, la grămadă.

Pentru conformitate,
Mogulu’