Și uite-așa, dragi cititori, mai-mai că a mai trecut un an. Cu bune și rele, cu succesuri și eșece, ca să parafrazăm o bine-cunoscută fată de-a lui tata, cu scandaluri și arestări, cu certuri și împăcări pe scena politică și mai ales prin spatele ei, cu tot ce vrei și ce nu vrei. Cu de toate, ca șaorma. Dacă pentru dumneavoastră a fost un an bun sau rău, asta n-avem de unde ști. Am zice că a fost un an nici prea-prea, nici foarte-foarte, cel puțin dacă ne gândim cum i-a fost Iașului în general. Și, vorba aia, dacă firmei îi merge bine, îi merge bine și angajatului. Dacă Iașului îi merge așa și-așa, apoi tot astfel ne merge și nouă, că doar Iașul suntem noi. Hai să vedem împreună cum ne-a mers.

Economic, binişor
Pe partea economică, vorba lui Becali, a fost un an chiar nesperat de bun, chiar dacă nu prea s-a simțit în buzunare. Dar măcar crivățul din acestea n-a bătut mai abitir ca în 2013. Iașul a reînceput să conteze din punct de vedere industrial. Nu mai avem o industrie grea cu zeci de mii de angajați, dar am reînceput să avem o industrie prelucrătoare care apare în statistici. Trioul Delphi, Antibiotice, Continental hrănește cam 5.500 de familii de ieșeni și contribuie cu 2,2 miliarde lei la PIB-ul națiuonal și cu peste 10% la cel local. Balanța comercială externă a Iașului a devenit excedentară în acest an, ceea ce nu este chiar de ici, de colo, iar exporturile noastre nu sunt de păpușoi și grâu, ci mai ales de produse industriale. Peste 60% din exportul Iașului este reprezentat de mașini, aparate și echipamente, adică exact ce fac băieții de la Delphi și Continental. Produsele industriei chimice, adică Antibiotice în primul rând, se află pe locul patru în topul categoriilor de export. Rata șomajului se învârte în jurul lui 5%, ceea ce iar este de bun augur.

Restanţe pentru 2015
Mai puțin plăcut este însă faptul că încep să apară semnele stagnării. Anul acesta nu a mai adus niciun investitor de mare calibru, de genul celor enumerați mai sus, deși toată lumea a vorbit de nevoia de investitori a Iașului. Un proiect care se estima că ar putea oferi 5 – 6.000 de noi locuri de muncă, parcul industrial de la Lețcani, a rămas blocat de luni bune în corespondență cu CNADNR. Parcul agro-industrial, tot de la Lețcani, este încă departe de prima cupă de excavator. Parcul inițiat de Primărie pe platforma Fortus este și el încă la nivel de hârtii, ștampile și semnături. Cele trei parcuri rămân temă pentru acasă pentru Consiliul Județean și Primărie în anul ce vine. Toate trei ar trebui să fie pornite la anul, ceea ce ne-ar permite să privim mai zâmbitori spre orizontul 2016.

Investiţii publice
Nici la nivel de investiții publice nu am stat foarte rău. Ba, chiar binişor. Centrul Tehnologic Regional a fost terminat de Primărie și scos la licitație, urmând să fie dat în chirie oricărui baștan oferă mai mult. Continental a fost firma care a ridicat două degete că-l vrea. Pasajul de la Fundație este și el gata, iar primele zile de funcționare par să-i contrazică pe scepticii care ziceau că nu va fi bun de nimic. Mai rămâne ca și șoferii să se obișnuiască încetișor cu noile reguli de circulație din nodul rutier central al municipiului. Totodată, Primăria a finalizat şi baza de agrement Ciric şi modernizarea a 11 străzi şi trei parcări din centrul oraşului. În paralel, toate proiectele cu fonduri UE ale municipalităţii au făcut progrese clare.

Mai puțin vizibil, dar nu mai puțin important, este Aeroportul. Noua pistă a arătat până acum că poate ține un Airbus, așa că ne-am ales și cu primul operator low-cost, iar perspectivele se arată frumușele. Este de remarcat că proiectul, oricâte discuții a stârnit, a fost susținut de toată lumea. Oricât s-au certat consilierii județeni pe una sau alta, când a venit vorba de aeroport, unanimitatea a fost cuvântul de ordine. Comparând cu perioada 2008 – 1012, se vede din avion cât poate conta un consiliu unit pe un proiect, indiferent de restul relațiilor cu executivul. Drumul Iași-Botoșani a fost o altă piatră de moară pusă în sfârșit la locul ei, după 7 ani în care s-a bătut pasul pe loc. E drept, vorbim mai mult de drumul Iaşi-Plugari, că la vecinii noștri botoșăneni, drumul e varză. Dar, asta e treaba liberalului de-acolo și a Consiliului Județean pe care îl conduce.

Partea proastă în ecuația infrastructurii este că un alt proiect pe care îl susține toată lumea, autostrada, nu mișcă mai deloc în direcția pe care ne-am dori-o. Într-adevăr, aici nu e nevoie doar ca toți factorii de decizie ieșeni să spună ”da”. Mai e nevoie și de un pix favorabil la București.

Puncte forte
Când vine vorba de educație și cultură, ne putem lăuda cu multe. Cel puțin cu acea parte a domeniului care implică doar creierele, nu și dotarea materială sau forța financiară. Am rămas peste media națională în privința rezultatelor la bac și la testările naționale. De fapt, suntem pe locul trei în țară ca promovabilitate la bac. Avem 15 decari la bac și o gașcă întreagă de olimpici. Poate mai puțin strălucitor ca anul trecut, cel puțin dacă ne referim la târgul de carte, FILIT a rămas o prezență vizibilă în viața culturală a Iașului. La fel și FIE, ajuns și el la a doua ediție. Dacă cele două festivaluri vor continua vom putea spune că Iașul cultural a punctat bine pe harta României în acest domeniu.

Bilă neagră: Filarmonica
Rău este că pe partea materială nu stăm strălucit deoc. Palatului Culturii i s-au promis 15 milioane euro. Deocamdată i s-au dat doar două și mai e mult de lucru până să se închidă șantierul deschis parcă de-o veșnicie. Dacă pentru Palat sunt speranțe, pentru Filarmonică nu s-a mai auzit nimic încurajator anul ăsta. A fost terminată acum doi ani Casa Balș, iar mulți politicieni s-au bătut cu cărămida-n piept că grație lor s-au găsit banii necesari. Pe niciunul nu l-am mai auzit pe urmă să se angajeze că aduce bani și pentru corpul principal al clădirii sau pentru cele anexe, de pe strada Stroescu. Și nici nu avem speranțe de mai bine la anul. Nimeni nu se mai bate pentru una din clădirile simbol ale Iașului. Dacă nu se dărâmă de la sine într-o zi, Filarmonica va fi poate salvată doar de niscaiva fonduri europene.

Sănătate: „plus” şi „minus”
Se știe vorba cu ”noi să fim sănătoși, că belelele curg gârlă” și nu e om să nu se plângă de sănătate măcar o data într-un an. Pentru cei sătui de așteptat pe holurile spitalelor ”clasice” și cu ceva bănuți prin buzunare, anul 2014 marchează funcționarea unui sistem alternativ aproape complet. Cel privat. Există maternitate privată, spitale generaliste private, avem spitale paleative private. Cu banul jos, intri pe o ușă într-o dimineață și ieși pe seară cu toate investigațiile necesare făcute, cu recomandări de tratament și tot ce mai trebuie. Fără cozi, fără nervi, cu zâmbete și vorbe calde. Mda, cu banii jos, că fără ei te așezi dimineață în fața unei uși și acolo stai până seara. Cu unele excepții. Printre ele se numără centrul de transplant, care în sfârșit a început să meargă. Principalul merit este în această privință al ieșenilor, care au arătat că știu să treacă peste prejudecăți și peste durerea provocată de moartea unei rude pentru a permite donarea de organe. Au fost, în acest an, peste 40 de astfel de cazuri. Din păcate, mai mult de jumătate din ele nu s-au finalizat cu un transplant din cauza bolilor de care suferea donatorul. Dar bunăvoința a existat. Un alt plus al medicinii ieșene în acest an a fost reprezentat de Institutul Regional de Oncologie care, aproape complet pus la punct, a început să atragă pacienți inclusiv din centrele consacrate, Cluj și București.

Scandal la UMF
Din păcate, de Spitalul Regional de Urgențe nu se mai aude nimic de-o bucată de vreme. Nimeni n-a mai dat vreun termen de concretizare. Și aici, ca și în alte cazuri, speranța stă în fondurile europene. Proiectul este trecut într-un tabel trimis Comisiei Europene, cu dorințele României în perioada 2014 – 2020. La capitolul bile negre intră și acuzele de corupție din UMF. Cu alegeri pentru funcția de rector care bat la ușă, clanurile din UMF au început să dea din casă, iar tabloul general începe să aducă a șvaițer mucegăit. Și nu de-ăla nobil. Acuze de incompatibilitate și conflict de interese, de falsificare a situațiilor unor studenți străini contra șpagă au început să se adune pe birourile procurorilor. Capii UMF par să fi uitat complet celebrul scandal al diplomelor acordate unor studenți italieni care nu călcaseră prin Iași, de la începutul anilor 2000.

Infrastructură sportivă
Sportul este un capitol care nu ne-a adus cine știe ce satisfacții în acest an. Am rămas buni la sporturile individuale, acolo unde talentul unui singur sportiv dă culoarea medaliei. La sporturile de echipă, de regulă ne zbatem prin subsolurile clasamentelor. Pozitiv ar fi că avem o echipă ajunsă în sferturile de finală ale Ligii Campionilor. Nu râdeți, că e pe bune. Doar că nu vorbim de fotbal, ci de popice, sport la care am cochetat constant cu titlul de campioni naționali și ne-am comportat onorabil și la competițiile internaționale. Și nu e vorba de CSMS, ci de CFR Olimpia ACB. Nu doar gazonul naște campioni, ci pare-se că și pistele de bowling de la club Viper. E drept, bowlingul și popicele nu sunt chiar același lucru, dar ideea centrală este aceeași, ca și la biliard și snooker. Pentru sportul ieșean, viitorul ar putea fi frumos, dacă dorințele Primăriei de revigorare a bazei sportive se vor concretiza. Deunăzi, primarul a anunțat demararea unui proiect amplu, care înseamnă un stadion nou, la standarde UEFA, o sală polivalentă modernă, un teren de tenis la standarde de Cupă Davis. O investiție majoră în infrastructura sportivă a Iașului ar deschide complet orizontul. Iar atunci ne-ar trebui şi o echipă adevărată de fotbal.

Două condamnări de răsunet
În anul ce tocmai se încheie au avut loc primele condamnări ale unor politicieni ieșeni. Și nu la amendă pentru neacordarea de perioritate, ci la pușcărie cu executare pentru fapte de corupție.

Dosarul ”Transformatorul”
Primul căzut în ghearele legii a fost liderul filialei ieșene a PNL, fost ministru, deputatul Relu Fenechiu, în celebrul dosar ”Transformatorul”. Pe scurt, Fenechiu a fost acuzat că a mânărit o licitație, pentru a vinde fostei Electrica niște transformatoare vechi pe post de noi. Pe toată durata procesului, Fenechiu a încercat să demonstreze că nu a fost vorba de vechituri, iar Electrica chiar a făcut o afacere bună. N-a reușit să convingă. I s-a calculat un prejudiciu de dat înapoi de 5,67 milioane lei și i s-au dat, pe 30 ianuarie, cinci ani, final și definitiv. După executarea a două treimi din pedeapsă, adică trei ani și patru luni, poate cere eliberarea condiționată. Asta, dacă este băiat bun în pușcărie și eventual dacă muncește cât timp este după gratii. La patru zile muncite, se scade una din pedeapsă. Mai există și varianta scrierii unei lucrări științifice. În cazul acesteia însă, se adună o comisie de specialitate care zice dacă este ceva de capul ei sau și eventual, câte zile de pușcărie merită să i se scadă autorului.

Fost prefect în puşcărie
Și condamnarea fostului prefect Radu Prisăcaru, pe 12 iunie, a făcut vâlvă. A luat patru ani cu executare, pentru corupţie, acuzat fiind că a cerut șpagă trei hectare de teren în schimbul titlului de proprietate pe 16 ha, în preajma Iașului. Notele proaste ale justiției vin din două părți. O dată, unul din condamnații din lotul Prisăcaru, intermediarul șpăgii, a fugit înainte să-l lege. Cristi Maftei trebuia să facă 6 ani și se află încă în urmărire generală. A doua bilă neagră este durata incredibil de lungă a procedurilor judiciare. În cazul lui Fenechiu, dosarul a fost pornit prin 2005. Pe Prisăcaru l-au săltat în 2006. Firește, avocații sunt plătiți să tragă de timp, dar orișicât.