I-ați văzut și dumneavoastră pe stradă: pletoși sau cu creste, bărboși, vopsiți, îmbrăcați în negru sau cu blugii rupți, tricouri negre cu tot felul de desene, cu ținte, cercei și lanțuri, mergând legănat, ca vaporenii. Poate unii dintre dumnevoastră ați auzit că fac orgii prin cimitire, că sunt homosexuali, sataniști, sectanți, bețivi, că se machiază și se droghează, violează babe, ucid copii și decapitează porumbei. Ce mai, unii dintre dumnevoastră sunt siguri: rockerii sunt nebuni!

Așa să fie?! Noi n-am prea zice, dar un lucru îl știm sigur: unii dintre ei chiar lucrează cu nebunii! Ei, v-ați prins că spre Bucium ne duce gândul, mai exact la Spitalul de veseli, pardon, de Psihiatrie, zis și „Socola”. Ei bine, deși n-ați crede, proaspătul șef al stabilimentului, junele liberal Lucian Burlea este un rocker „adevărat” și „supărat”! Atât de pe inepuizabilul Facebook, cât și din surse sigure – printre altele, chiar de la el însuși – știm că Burlea jr. are mii de albume de colecție, casete, CD-uri, DVD-uri, poze, tricouri și tot ce nu trebuie să mai lipsească din arsenalul unui rocker care se respectă. (Pentru cei nefamiliarizați cu fenomenul, diferența dintre un rocker „adevărat” și „supărat” și ceilalți e cam ca aceea dintre Placido Domingo, de pildă, și Justin Bieber). Și, ca să nu credeți că rock-ul e doar o fiță a junelui director și nu o pasiune cultivată, autentică și solidă, în care investește timp, bani și suflet, să vă mai zicem ceva: Lucian are și chitară electrică, la care mai zdrăngănește din când în când, și nu orice fel de chitară, ci ditai Ibanezul. (Tot pentru cei nefamiliarizați: Ibanez e pentru chitariștii rock cam ceea ce e BMW-ul pentru cocalari). Departe de noi intenția de a face mișto de directorul „Socolei” pe seama plăcerii lui – o să vă dăm mai jos argumente irefutabile în acest sens -, mai ales că datul din cap, cu care orice rocker este deprins, îi poate fi foarte folositor atât în relația cu subordonații, cât și, mai ales, cu șefii din PNL și Ministerul Sănătății. Așa că îi transmitem tradiționala urare: „Keep on rockin’, man!”

Și, fiindcă vă promiteam argumente, Burlea jr. nu-i nici singurul și nici măcar cel mai cunoscut sau potent dintre politicienii cu damblaua rock-ului. Dacă vă mai amintiți de pliantele din campania pentru alegerile locale, poate v-a sărit în ochi împrejurarea că șeful Consiliului Județean își pusese într-o broșură o poză din tinerețea petrecută prin Tudor Vladimirescu, pe vremea în care avea mai puțină greutate (și în politică, și la propriu), dar mai mult păr. Adică, mult, mult mai mult, studentul Adomniței fiind de-a dreptul pletos. Și, fiindcă nu prea poate fi bănuit de efeminare și de alte porniri pidosnice (prietenii știu de ce…), iaca încă o dovadă că rock-ul, consumat cum trebuie la tinerețe, face mintea bună și cariera frumoasă!

Iar dacă tot nu ne credeți, amintiți-vă de primii ani ai carierei politice a însuși șefului liberalilor, Crin Antonescu, și cum pe umeri pletele-i curgeau râu prin anii ’90. Ei bine, a spus-o chiar el, coafura cu pricina nu era semnul admirației față de Mireille Mathieu (cu care cam semăna…), ci rămășițele pletelor de hippie din tinerețe!

Și, ca să nu ziceți că rock-ul o fi vreun fel de boală liberală, însuși vicepremierul și greul PSD-ist Liviu Dragnea a cochetat, prin tinerețea lui, prin anii ’80, nu numai cu un număr respectabil de domnișoare și doamne, ci și cu muzica amintită, altfel cam subversivă pe vremea aceea. Și nu numai că a cochetat, dar tânărul Dragnea a și bătut – la tobe, desigur – într-o trupă teleormăneană pe nume „Ego”, în care evolua sub nobilul supranume de „Livache”…

Însă, așa cum nu există pădure fără uscături, nici rock-ul nu-i lipsit de accidente nefericite, care strică imaginea fenomenului și care pot încuraja prejudecăți dintre cele de care vă pomeneam. De pildă, până și Cristi Boureanu, acest Vadim Tudor de dreapta și cu – pardon de expresie – muci în freză, cel care își merită pe deplin numele, purta prin prima tinerețe o ditai chică, intens cârlionțată și cu aspect de merinos. Niște imagini doveditoare circulaseră într-o vreme și pe YouTube, dar nevricosul politician le-a eliminat, de rușine. Un rocker „adevărat” nu se rușinează niciodată cu asta! Iată de ce, bănuim noi, Boureanu n-a ascultat în viața lui rock ‘n roll, ci, la limită, Boc ‘n roll!

Am păstrat bomboana de pe colivă pentru sfârșit și, fiindcă vorbim de „colivă” și de „sfârșit”, poate că v-ați prins că e vorba de al nostru ieșean Mihai Răzvan Ungureanu, care, pe vremea când presa încă îl mai lua în serios, se lăuda că prin liceul făcut la „Negruzzi” chinuia o chitară bass într-o trupă rock pe nume „Graphic”. Sigur, în lipsă de alte mărturii, fostul șef al spionilor fabula despre plete, rebeliune, „succesuri” răsunătoare în curtea școlii, mai, mai că-l și vedeam pe vajnicul UTC-ist ca pe un Ozzy Osbourne în devenire. Numai că un lăutar pe nume Petrică Mandache l-a cam dat de gol de aprigul rocker, povestind pe la presă cum îl cooptase pe junele MRU în trupa lui și cât de ahtiat era acesta după celebrele hituri de la „Azur”, „Mona” și „Cenușăreasa”… Dragă MRU, asta se cheamă trădare! Tărădare, trădare, de trei ori trădare! Nu știm ce-ai de gând cu cariera ta politică, dar noi credem că ești un coș urât pe obrazul fin al rock-ului!

Heavy Mental

P.S. Dacă or mai și alți rockeri prin politică și care s-au supărat că nu i-am băgat în seamă, așteptăm și acceptăm protestele lor pe căile cunoscute: la redacție, pe forum, mail și Facebook. Atenție, însă, avem nevoie de dovezi: musai poze cu plete! Fără Photoshop!